Începând din liceu, și apoi multă vreme, ne gândim mult la viitor și la ce vrem să avem și ce vrem să facem în viață. Asta nu e rău, dar trebuie să rămânem (sau, mai bine zis, să ne rămână inima) conștienți de contrastul dintre bogățiile acestei lumi și bogățiile din Împărăția cerurilor, pentru că altfel uităm să distingem între vanitate și nădejde.

‘’Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.’’ – Filipeni 3:8 VDC

Mi se pare cã oamenii (în special tinerii) ar trebui sã fie mai conştienţi de adevãrata cinste, adevãrata onoare, Numele care este mai înalt de orice nume, singurul care este vrednic: Isus Christos. Acest nume ar trebui sã ne vinã în minte de câte ori auzim cuvântul ‘vrednicie’. Este foarte important sã ştim care este cinstea adevãratã pentru cã, încã de mici, începem sã visãm, iar apoi visele ajung sã ne conducã, mai mult sau mai puţin. Mai mult, alergăm după cum definim alergarea – cu traseul și premiul ei. Asta face diferența dintre slujire și lăcomie, dintre viață și moarte. Luãm decizii pe baza a ceea ce numim important; semănăm fie în Duh, fie în fire, iar asta în lucruri mici și în lucruri mari. Ce frumos spune o cântare: “Nu-i chemare mai mare, / Nu-i altă onoare / Decât să îngenunchez la tronul Tău !”

Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sînt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sînt ale voastre, și voi sînteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu. 1 Corinteni 3:21-23 VDC

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit? 1 Corinteni 4:7 VDC

Foto aici.

 

Comments

comments