Așa suna o cântare pe care am auzit-o recent într-un taxi. Îm place să cred că fiecare om are o definiție pentru ‘frumos’, sau măcar o listă de lucruri pre care le consideră ‘frumoase’. Un început de definiție pentru ‘frumos’ ar putea fi: cu cât ceva ni se pare mai frumos (în mod sincer), cu atât mai puțin ne întrebăm de ce există. Mai degrabă, ne face să ne gândim la contrastul pe care îl facem noi cu el. De aici, fie o grămadă de scuze, fie multă neliniște. Fie indiferență însoțită de aroganță, fie respect și admirație însoțite de umilință. Cred că e evident pe care dintre acestea o exprimă versul din titlu.

Totuși, ceva rămâne neexplicat. Ce facem cu iubirea ? Cântecul de care am zis mai sus e un cântec de iubire. De ce sunt iubite atâtea lucruri care nu sunt frumoase ? ….poate că pentru cei care le iubesc, sunt frumoase – uite o definiție mai bună pentru ‘frumos’. Dar ce poate fi frumos la un ucigaș ? La un bețiv care doarme în tramvai ? La un drogat ? Cine vede ceva frumos la ei ?

Dacă e să fim sinceri, toți suntem urâți. Cum ar fi să avem un standard pentru ‘un om frumos’, cineva infinit de frumos ? Un astfel de om ar iubi ? Dacă da, nu ar avea sens să nu îi iubească pe toți, așa cum sunt, indiferent cât de departe sunt de acest standard. Nu ar fi asta o poveste tristă ? O relație în care unul e infinit mai ‘stricat’ și mai ‘urât’ decât celălalt ? Mai mincinos și mai viclean ? Indiferent și arogant ? Cumva ar trebui compensată, ștearsă ‘urățenia’ celui mai ‘urât’. Dacă cel infinit de frumos ar fi de acord să fie considerat urât în locul celuilalt ?

Sursa foto aici

Comments

comments