TineriBETANIA

Continue Reading »

Am ajuns în acel moment în care mă întreb „Da toată lumea preferă să stea în casă?”. De fiecare dată când aveam de gând să ies în oraş, să ne adunăm mai mulţi la un pahar de suc, sau să mergem să batem o minge, sau să aruncăm o paletă, primeam răspunsuri de genu „nu am chef…nu pot veni[de ce?] am musafiri…acuma m-am schimbat…acuma am mâncat…după ce să vin?…ce să fac în oraş?..cine mai vine?ahhh, nu vin.”. Ooooo da, pot să îi înţeleg pe cei fără chef, de multe ori aşa sunt şi eu. Domnule, pur şi simplu nu am chef să ies din casă. Da’ de fiecare dată să stăm în casă? Şi dacă nu se mai merge, vedeam statusuri pe mess „mă plictisesc”[ hai facem ceva] „n-am chef”. Şi ghici ce? Ce activi mai suntem pe facebook[că asta e ultima fiţă-da şi eu sunt pe acolo-tare activat] sau aşteptăm să putem să vedem serialele pe net. Alt motiv de ce nu vin în oraş- serialul meu preferat trebuie să apară cât mai curând. Da acuma serios, de ce nu mai ieşim în oraş? Ieşitul în oraş e doar duminica seara în McDonalds sau KFC?

Am ajuns să fiu atâta de dependent de seriale sau de internet încât nu mă puteai scoate din casă. Mai bine stăteam în casă şi îmi „stricam” ochii la un ecran de 21[ca să se vadă cât mai bine serialu sau commentu pe myspace]. Mai bine vorbesc cu cineva pe mess sau pe facebook decât să ies în oraş cu persoana aceea. Nu e păcat să ieşi cu o persoană de sex opus în oraş la un ceai sau suc. Nu înseamnă că îţi place de el/ea. Dacă vorbiţi pe mess, atunci ce vă ţine să vorbiţi şi în oraş?

Îmi aduc aminte de partea aia, cu certurile pe mess Continue Reading »

Cu toţii ştim că există un singur Dumnezeu, o singură Trinitate, o singură Dragoste Divină. Cu toţii ştim că există multe căi de a prezenta Evanghelia: muzică, poezie, teatru, predică, poveştiri, picturi, etc. Deci, cu toţii suntem de acord că există o mulţime de căi de a prezenta Evnaghelia, dar o singură cale te duce la Dumnezez e Isus, care este calea adevărul şi viaţa.

Ei uite, până acum că toţi suntem de acord, eu vreau să vă prezint o prezentare a Evangheliei mai interesată, mai creativă. Prin graffiti şi versuri de hip-hop. Ok….mă iertaţi…dar înainte să scoateţi piatra din buzunar…v-aş ruga 03:44 minute din viaţa voastră să vă uitaţi la acest video şi apoi să decideţi ce veţi face cu piatra. Cei de la DaretoBeaDaniel prezintă acest video:

Continue Reading »

Ți-ai imaginat vreodată…
Cine ar fi Mesia, Isus, Fiul Lui Dumnezeu,
Dacă s-ar fi întrupat, nu acum 2000 de ani,
Într-o iesle și trâind în Palestina îndepărtată,
Ci în zilele noastre…

Să fie primul copil al unei familii comune,
În care mama e casnică și tatăl zugrav,
Cu vreo încă 6 frați mai mici
Și locuind într-un apartament
Semidecomandat.

Să nu aibă diplomă de doctorat sau poate…
Nici liceul să nu-l fi terminat, din cauză ca a trebui să lucreze
Pe un salariu aproape mic,
În amenajari interioare, reparații
Sau construcții.

Ce-ai zice dacă într-o zi Continue Reading »

Spune cântecul aşa: „Doar o colibă aici jos îmi ajunge /Argint şi aur n-am în casa mea/ Dar în oraşul/ Strălucirii divine/ Numai în aur eu voi umbla./ Eu am locaşul dincolo-n mărire /În strălucirea ce n-o pot visa.

Ioan Apostolul Iubirii ne-a uşurat sarcina. În Apocalipsa a descris o mică parte din strălucirea noului Ierusalim. Am citit de multe ori descrierea sa, dar niciodată nu mi-am imaginat oraşul. Un sistem metric pe care nu-l pot înţelege, pietre preţioase care nu ştiu cum arată. Aşa că m-am limitat în a-mi imagina doar aurul, diamantele şi perlele. Până într-o zi când cineva mi-a povestit despre pietrele din care sunt construite zidurile Ierusalimului şi ce magnifice sunt. Continue Reading »

Începutul anului este momentul preferat pentru planuri. Cât mai variate şi cât mai complicate posibil. Sună frumos sa scrii pe foaie: anul asta voi învaţa franceză, etc. E teribil când în decembrie tragi linia şi vezi ca ştii cam tot atâtea cuvinte in franceză câte ştiai şi anul trecut. Pentru anul acesta însă, propun alt fel de pietre de temelie.

Începutul înţelepciunii este acesta:

Citește Biblia în fiecare zi

• Începe azi, nu mâine – nu ai niciun motiv să amâni.
• Pune deoparte un timp special. De obicei diminețile sunt cele mai bune, dar poți citi în orice parte din zi îți convine cel mai bine.
• Citește de dragul de a învăța, nu doar pentru a bifa la final pasajul citit.
• Rostește o scurtă rugăciune înainte să începi, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea înțelepciune și pricepere, iar apoi fii împrospătat de cuvintele pe care le vei citi.

Iar apoi mai departe:

1.  Ţine un jurnal – dar scrie doar o propoziţie pe zi
Să ţii un jurnal e o chestiune complicată, obositoare uneori. Dar cum sună un jurnal, în care scrii câteva cuvinte care descriu cât mai bine ziua care a trecut.  Sentimente, nume de persoane, nervi, bucurii, planuri, note de examene, mesaje!  Iar dacă nu ai chef  pur si simplu scrii: “Nu am chef azi”

2.  Trezeşte-te mai repede

Şi când spun repede nu mă refer la trezeşte-te cu 10 minute mai repede.  Nu! Se spune ca un adult are nevoie de 7-8 de somn pentru a funcţiona la parametri normali.  Dacă ora de culcare e 22.30 înseamnă că trezirea e la 5.30.
Lumea e foarte tăcută la ora 5.30. Poţi vedea cum se crapă  zorii de zi, poţi să te plimbi prin parc, să citeşti un capitol dintr-o carte, să te pregăteşti încet de ziua ce stă să înceapă.

3.  Cunoaşte-te pe tine însuţi

Fă-ţi câte un portret pe zi. La sfârşitul lunii scoate toate pozele pe hârtie şi pune-le într-un album. Poate nu vei observa nici o diferenţa de la o zi la ala, dar la sfârşitul anului vei vedea cu ochii tăi cum te-ai schimbat. Un fel de Portretul lui Dorian Grey (fără evenimente tragice, desigur)

4.  Pictează-ţi camera
Da, poate nu ai talent la desen. Dar nu contează. Piaţa ofera o mulţime de şabloane şi modele pe care le poţi folosi pentru desenarea contururilor. Iar apoi ţine doar de tine şi de imaginaţia ta. Fă din camera ta o reflecţie a pasiunilor şi dorurilor tale.

5.  Învaţă câte 2 poezii pe lună.

Astfel la sfârşitul anului vei şti 24 de poezii. Destul de mult, nu? Specialişti spun că aşa cum pentru a nu ni se atrofia muşchii avem nevoie de mişcare,  şi creierul are nevoie de “mişcare” .  Poezia e mijlocul potrivit pentru a face asta. Poţi învăţa cele mai frumoase 24 de poezii din literatura românească. Recomandările mele: George Coşbuc: Lupta vieţii, Luceafărul Mihai Eminescu, Lucian Blaga Gorunul, Ana Blandiana Ploile, Tudor Arghezi Testament, Marin Sorescu Sah, George Bacovia Decembre etc.

6. Fii rege pentru o zi

Joacă cu prietenii tăi următorul joc. Fiecare dintre voi este stăpân pentru o zi. Ceilalţi trebuie să se supună fără discuţii (în limitele bunului simţ)
“Subiecţii” vor ajunge să facă lucruri pe care nu le-ar face în mod normal, şi pot descoperi surprinşi că noua experienţă le place.

7. Găteşte

Chiar dacă eşti un antitalent în ale făcutului de mâncare, încearcă. Este o provocare să realizezi ceva comestibil, şi poate cu timpul vei descoperi ca în tine zace un Jamie. Sfatul meu este totuşi să începi cu ceva simplu. Fără aluaturi şi prăjituri din prima.

Voi ce planuri vi-aţi făcut pentru anul 2010?

Adela Laţcău şi Ema Muntean

Se duce 2009, apare la orizont 2010!

Am ajuns ca asemenea consemnări să nu mai facă parte dintre evenimentele deosebite! Dimpotrivă, ce mare lucru! Zile ca oricare altele, zile care trec, zile care obosesc, zile care plictisesc, zile care … nu se mai întorc! Zile si nopți! Si totusi! Zilele pot fi deosebite, depinde de ce punem în aceste zile, de ce decizii luăm în ele. Noi suntem cei care dăm valoare timpului. Unii fac acest lucru, alții – mai puțin.

Înainte de a vă propune ceva practic care să dea valoare zilelor noastre, vreau să vă mulțumesc vouă, tinerilor, în special celor care ați început să iesiți din matca obisnuitului, să vă implicați, să vă pese, să întrebați, să luați decizii, să slujiți. Vă mulțumesc că vă faceți simțită prezența.

Vouă si tuturor tinerilor, vă propun un parteneriat începând din anul 2010. Anume, în domeniul comunicării. De ce? Pentru că, dacă ar fi să numesc un domeniu din trecut care a fost slab sau inexistent în multe situații, acela a fost cel al comunicării. Adică, prea mulți tineri, dintre voi, treceți prin probleme, încercări, unii le împărtăsiți cu alții, cu prieteni, alții, poate cei mai mulți nu o faceți. Vă retrageți prea repede si prea usor invinsi. Alții o spuneți, de multe ori, prea târziu!

Vreau să stiți că vă stau la dispoziție în toate acele probleme si domenii pe care nu le puteți rezolva singuri sau cu cei apropiați, sau cu liderul de grup, etc.

Nu promit că totul se va rezolva în acest mod dar pot să vă asigur că vom câstiga împreună si vom da, si în acest fel valoare timpului vieții noastre.

Vă doresc un An nou fericit si binecuvântat!

LA MULȚI ANI!

Teodor Bulzan

Zilnic suntem amendaţi cu informaţii pe care că vrem că nu vrem trebuie să le credem. Poliţiştii acestor amende sunt ştirile tipizate pe ziare, reviste, postere ştiri la televizor cu păpuşi în viaţă şi ştiri cu voci ţuguiate şi “photoshopate” la radio. De o perioadă am încetat să mai ascult ştirile, nu mai ştiu ce se petrece în jurul meu, nu mă mai interesează dacă criza încă e în floare sau a ofilit, nu mă mai interesează ce a făcut Boc sau Udrea, nici dacă Steaua va fi vândută sau cumpăratî sau pusă pe vreo tarabă din piaţa centrală. Pur şi simplu nu mai am nici un interes pentru tot ce se întâmplă, îmi place să creez lumea mea şi să o conduc aşa cum cred eu că e mai bine.

Dar cu toate astea oricum ştirile ne acaparează vieţile, când intru în bucătărie aud pornit Radio Vocea Evnagheliei, când merg în camera mică aud ştirile Sport.Ro, când mă grăbesc şi iau un taxi mă loveşte un spot KissssEeeeffffEEeemmmm şi la un ceai Megic EeeefFFFeeemmmm deci şi prin urmare(ca să părem cultivaţi de primăvară) radio e mai frecvent decât tv. Dar acum mă loveşte întrebarea, care ar fi radio-ul perfect? Fără ştiri, fără glume, doar cu ştiri, doar cu glume, doar cu emisiuni, ce fel de muzică să fie? rock, pop, clasică, pe teme, underground, chill out?

Ce îi lipseşte radio-ului românesc în ziua de azi? Încă în mintea mea caut răspunsuri şi nu le găsesc…dar împreună sunt sigur că vom găsi răspunsuri.

Care sunt ingredientele perfecte pentru un radio care merită ascultat?

Prietenul nostru Florin a ales şi el să participe la concursul celor de la Flacăra Închinării.

Eu votez cu el! (cred că prima oară în viaţa mea când ştiu cu cine votez:) )

Vă aşteptăm şi pe voi să îl susţineţi pe Florin în acest concurs printr-un vot pe linkul de mai jos.

Bercheş Florin-Două la zece mii

Da!  În sfârşit i-am văzut şi eu. Aprigi cu ridurile dinstinse pe frunte, provocaţi de un spirit de descordie, plini de semnele rudimentare ale infamiei, se iau de bietul bătrân ce-şi târăşte după el toiagul de spirjin.

Eram la distană, dar asta nu m-a împiedicat să aud dialogul purtat intre cele două clase sociale; o adevărată cacealma. Părtiniţii erau ei, care fac parte din tezaurul de noroială a culturii tot mai aproape de sălbăticie. Erau mai tineri, şi fără să exagerez tindeau spre obezitate. S-au apropiat de fragilul om, un client fidel al bătrâneţii, şi au început sa persifleze întreaga experienţă de viaţă şi bunul gust al omului tăcut şi suav.

Cel mai tare dintre ei, cel cu basca întoarsă se apropie de omuleţ şi mânat de o perfidie cuprinzătoare, îl întreabă ce citeşte. Calm, plin de inspiraţie, cu bunele maniere de rang înalt, omul îi raspunde cu fineţe:

” – Biblia fiule!”

“ – Biblia!??? Da ce te-a apucat nene? Nu ai bani de ziare şi citeşti Biblia?”

Bătrânul om, inspiră adânc, schiţează un zâmbet şi citeşte în continuare. Despotul trupei, îşi cheamă turma lângă el şi îi pune o a doua întrebare omului încărunţit de zile:

“- Tataie, da te plătesc pocăiţii ăia dacă citeşti Biblia? Da…cât îţi dau?”
Bătrânul abia acum îşi dă ochelarii la o parte şi închizându-şi Biblia răspunde:

“- În primul rând citesc Biblia pentru că îmi place, iar în al doilea rând ceea ce primesc eu citind această carte, nu se poate măsura în bani!”

“- Ce primeşti tataie? Ajutoare?…”
Profund marcat de incompetenţa tânărului, bătrânul îi răspunde clar ca să înţeleagă.

“- Fiule scump, Întelepciunea care-ţi lipseşte ţie!!!”

Concluzie:

Persoane ca tânărul le găseşti la orice pas, dar persoane ca bătrânul le găseşti două la zece mii!

• “Un pahar de apă?

Da, vă rog. Mulţumesc”

• “Biletele la control.

Poftim.

Mulţumesc”

• “Ai un pix?”

“Da, uite aici.

“Mulţumesc”
Şi lista cred că ar putea continua mult şi bine mai ales că e un cuvânt pe care îl folosim zilnic sau măcar ar trebui să îl folosim. Îmi dau seama că importanţa acestui cuvânt desemnează respectul şi recunoştinţa pe care o dai persoanei care ţi-a slujit ţie cu ceva.

Cred că fiecare ar trebui să se gândească puţin la motivele pentru care el/ea este mulţumitor. Pentru ce a primit şi pentru ce primeşte încă. Pentru răspunsurile la rugăciune. Pentru binecuvântările primite. Pentru visele împlinite, sau de ce nu? Chiar şi pentru vise. Lista ar putea continua dar nu aş vrea să vă limitez şi aş dori să vă provoc ca în aceste momente să vă opriţi din ce faceţi şi să vă gândiţi pentru ce anume sunteţi mulţumitori lui Dumnezeu şi chiar să le scrieţi aici. Oricât de mic sau de banal ar fi acel lucru, pentru că tu mulţumeşti pentru acel lucru Îi arăţi credincioşia şi recunoştinţa ta. Mulţumeşte-I.

Iar vineri când vom avea o seară a tinerilor vă provoc să spuneţi întregii lumi de ce sunteţi voi mulţumitori DAR avem o soluţie şi pentru cei care sunt mai emoţionaţi: puteţi scrie mulţumirea voastră, ca şi comment la acest post, iar vineri la programul de seară le vom citi.

Care sparge gheaţa?