TineriBETANIA

Niciodată nu am crezut că eu, personal, pot fi misionară vreodată. Mereu am fost asemenea lui Moise. Când îmi vorbea Dumnezeu dădeam înapoi şi puneam la îndoială chemarea Lui peste viaţa mea. Mă credeam prea mică, prea timidă. Cum să vorbesc cu oameni pe care nu îi cunosc despre Dumnezeu!? Mai ales despre viaţa mea personală şi despre minunile pe care El le-a făcut???? Imposibil. Însă nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. El nu foloseşte oameni perfecţi, ci din contră…

Cu frică am pornit pe acest drum necunoscut, pe atunci…”misiunea”. Cu cât petreceam mai mult timp în prezenţa Lui, ascultând vocea Lui (apropo: Dumnezeu chiar vorbeşte oamenilor, nu numai în vechime, ci şi în vremurile noastre. Trebuie doar să stai şi să asculţi), am început să simt tot mai mult dragostea Lui faţă de oameni, să simt durerea pe care o simte El pentru noi atunci când îi întoarcem spatele, pur şi simplu să îi simt inima. E aşa de fain. Poate unora dintre voi vi se pare că vorbesc în termeni SF, însă tot ce scriu, ce împărtăşesc cu voi, e din experienţa mea personală. Dumnezeu e viu, e real!
Am avut oportunitatea de a merge în mai multe misiuni şi am putut experimenta diferenţele culturale, religioase, diferenţa dintre oameni şi nevoile lor.
Oriunde am mers, oamenii erau sătui de religiozitate, de vorbe fără fapte, de oameni care au venit la ei şi vroiau să îi convertească la religia lor. Le-am spus şi lor şi vă spun şi vouă: Continue Reading »

O săptămână de închinare la Centrul Creştin Betania în fiecare zi de luni până vineri(15 februarie 2010-19 februarie 2010) de la ora 15:00 până la ora 21:00.

Eşti aşteptat să cunoşti închinarea dincolo de muzică şi versuri.

Discutând în ultima perioadă cu mai mulţi studenţi mi-am dat seama de un pericol care îi paşte pe cei care sunt în această perioadă de sesiune. Este vorba de perioada sesiunii şi biserica.

Am descoperit că, după părerea majorităţii, în această perioadă ar trebui “să închidem biserica”. Nimic nu se mai poate face pentru că e sesiune. Eu înţeleg că sunt multe examene dar “Hei, fraţilor, nu vă bazaţi pe înţelepciunea voastră, pentru că Cel care vă dă înţelepciunea este Dumnezeu!”

Apoi, eu ştiu că în perioada de sesiune (poate cu mici excepţii) nu sunt alte cursuri, deci asta înseamnă că Continue Reading »

Întâlnirea tip dialog de vineri seara l-a adus în mijlocul nostru pe profesorul de teologie Iulian Necea care a vorbit despre semnificația Crăciunului, sărbătoare care se apropie cu pași grăbiți.

Încă de la primele cuvinte, invitatul nostru ne-a subliniat faptul că Dumnezeu ne-a creat ca ființe creative iar această caracteristică a dus la nașterea multor sărbători. Ca și exemplu, profesorul Necea, a făcut referire la cartea Estera care a fost scrisă cu scopul de a arată originea sărbatorii Purim.

În ceea ce privește proveniența numelui de Crăciun și a datei de 25 decembrie pentru a sărbătorii nașterea lui Isus, am aflat că acestea sunt înrădăcinate în obiceiurile romane. Astăzi știm că Isus nu s-a născut la 25 decembrie, ci cândva în martie. Decembrie a fost ales pentru această sărbatoare pentru a coincide cu sărbatorile romane păgâne dedicate zeului Saturn (Saturnalii) și Mithra (vechiul zeu al luminii), o formă de venerare a Soarelui. În anul 264, Saturnaliile au căzut în 25 decembrie și împaratul roman Aurelian a proclamat această dată “Natalis Solis Invicti”, festivalul nașterii invincibilului Soare. În anul 320, Papa Iuliu I a specificat, pentru prima dată oficial, data nașterii lui Isus ca fiind pe 25 decembrie. A urmat ca în 325, împăratul Constantin cel Mare să introducă oficial Crăciunul ca sărbatoare care celebrează nașterea lui Isus. De asemenea, el a decis ca duminica (Domenica sau Ziua Domnului) să fie “zi sfântă” într-o săptămână de șapte zile.

Orice poate fi convertit? Acesta a fost întrebarea pe care profesorul Necea ne-a adresat-o și al cărei răspuns ne poate ajuta să înțelegem că, din moment ce Crăciunul a fost introdus în biserică, a adus după sine și anumite practici și tradiții. Putem da ca și exemplu colindele care la început erau cântece pur teologice, departe de a fi comparate cu ”Linu-i lin și iară lin” a lui Hrușcă, colind ce poate fi auzit în fiecare supermarket. De altfel, primii creștini nu aveau brad ceea ce se diferențează de tradiția din zilele noastre când acest obiect are o însemnătate deosebită pentru mulți oameni. În secolul al VII-lea călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfînta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă in bradul de Crăciun un simbol al eternității, al copacului mereu verde, al pomului din Paradis și au atârnat în el mere roșii, simbol al păcatului originar. Multe alte obiceiuri atribuite Crăciunului au un scop pur comercial și nu fac altceva decât să golească buzunarele oamenilor.

Crăciunul e o sărbătoare bună dacă este celebrată pentru adevărata ei însemnătate. Cea mai mare valoare a acestei sărbători constă în încărcătura spirituală ce o are nașterea lui Isus. Profesorul Necea ne-a făcut o ilustrație despre omul care s-a făcut furnică. La fel ca omul din povestire, Isus a ales să se dezbrace de slavă și să se facă om, să cunoască foamea, să meargă la templu și să studieze, să își ajute semenii și să aleagă să moară pentru ei. Aceasta e esența Crăciunului, o sărbătoare aflată într-un process continuu de convertire. Noi, ca și creștini, trebuie să sărbătorim nașterea lui Isus conștientizând că sunt tradiții bune și tradiții care distrag atenția de la adevărata semnificație a Crăciunului. Iar întrebarea la care trebuie să luăm aminte este: Orice poate fi convertit?

Cristos s-a născut! Cum sărbătorești tu?

de Corina Todireanu

Vineri am avut parte de o întâlnire deosebită alături de Felicia Silaghi şi Roman Dan Grigore. Cei doi ne-au povestit despre viaţa lor, ne-au oferit sfaturi şi răspunsuri care ne pot ajuta pe noi, tinerii acestei generaţii să nu ne irosim viaţa.

Încă de mici copii, auzim mii de glasuri care se oferă să ne călăuzească spre fericire. Unii spun că şcoala e cea mai importantă, alţii că un job şi un salar decent e tot ce contează. Fiind tineri cautăm să iubim şi să fim iubiţi iar colegii de la şcoală ne îndeamnă să trăim clipa în vreme ce mass media caută să ne seducă cu sloganuri gen ”just do it”. Ca şi creştini începem să ne gândim la mai mult decât ce se vede şi vrem să avem siguranţa unei fericiri eterne. Un bun exemplu ar fi cazul unui tânăr cunoscut. E mereu prezent la biserică şi încă de mic păzeşte poruncile Bibliei. A ajuns să aibe o funcţie înaltă. Într-o zi aleargă la Isus şi Îl întreabă ce trebuie să facă pentru a moştenii viaţa veşnică. Isus îl cunoaşte, ştie că a respectat întru totul legile doar că îi lipseşte un singur lucru. Bunul învăţător îi spune: ”vinde tot ce ai şi dă la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi vino şi urmează-Mă”. Şi cu toate că are soluţia unei vieţii împlinite, el pleacă întristat de răspunsul lui Isus, cu ochii aţintiţi spre portofelul plin de bani care-i oferă o aparentă siguranţă materială. Ce păcat! Putem să invăţăm de la acest tânăr şi să cautăm să nu alergăm după comorile acestei lumi, care vor fii mâncate de molii şi rugină. Continue Reading »

• “Un pahar de apă?

Da, vă rog. Mulţumesc”

• “Biletele la control.

Poftim.

Mulţumesc”

• “Ai un pix?”

“Da, uite aici.

“Mulţumesc”
Şi lista cred că ar putea continua mult şi bine mai ales că e un cuvânt pe care îl folosim zilnic sau măcar ar trebui să îl folosim. Îmi dau seama că importanţa acestui cuvânt desemnează respectul şi recunoştinţa pe care o dai persoanei care ţi-a slujit ţie cu ceva.

Cred că fiecare ar trebui să se gândească puţin la motivele pentru care el/ea este mulţumitor. Pentru ce a primit şi pentru ce primeşte încă. Pentru răspunsurile la rugăciune. Pentru binecuvântările primite. Pentru visele împlinite, sau de ce nu? Chiar şi pentru vise. Lista ar putea continua dar nu aş vrea să vă limitez şi aş dori să vă provoc ca în aceste momente să vă opriţi din ce faceţi şi să vă gândiţi pentru ce anume sunteţi mulţumitori lui Dumnezeu şi chiar să le scrieţi aici. Oricât de mic sau de banal ar fi acel lucru, pentru că tu mulţumeşti pentru acel lucru Îi arăţi credincioşia şi recunoştinţa ta. Mulţumeşte-I.

Iar vineri când vom avea o seară a tinerilor vă provoc să spuneţi întregii lumi de ce sunteţi voi mulţumitori DAR avem o soluţie şi pentru cei care sunt mai emoţionaţi: puteţi scrie mulţumirea voastră, ca şi comment la acest post, iar vineri la programul de seară le vom citi.

Care sparge gheaţa?

Îmi aduc aminte de ultima seară de tineret din iunie, când fratele Teo ne-a îndemnat să căutăm Frumosul în această vară ( având ca un backround cartea lui Dan Puric- Omul Frumos).

Acum stau să mă gândesc dacă în acestă vară eu am reuşit să caut Frumosul şi poate chiar să îl şi găsesc. Să găsesc Frumosul în relaţia mea cu Dumnezeu, în relaţiile cu cei din jurul meu,  şi în visul pe care El îl are pentru mine şi pentru fiecare dintre voi. Şi încă stau să mă gândesc…

Cum a trecut vara voastră? Cum a fost această “excursie” de căutare a Frumosului?

A trecut o vară călduroasă în care mulţi aţi avut BAC, admitere la facultate, admitere la master, licenţe sau poate a fost o simplă vacanţă în care aţi căutat ceva anume. Sper şi cred că aţi fost în căutarea Frumosului. Dacă nu, nu e nici o problemă, chiar dacă vara s-a terminat voi puteţi începe să căutaţi şi cu credinţă să găsiţi Frumosul.

În această vară am fost aproape în fiecare vineri la barbeque. Am mâncat şi ne-am simţit bine. Am construit relaţii care au fost dărâmate, am “cimentat” relaţiile şi ne-am rugat pentru cei din jurul nostru care aveau nevoie de rugăciune. Domnul ne-a răspuns la rugăciune. În această vară am început şi serile de studiu şi ne-am luat legământul ca o dată la 2 săptămâni să ne disciplinăm în post.

Se pare că această vară a fost o vară pentru Frumos. Vara Frumosului.

Vă îndemn şi vă provoc să nu încetaţi a căuta Frumosul în părtăşia cu Dumnezeu, în timpul vostru de citire şi studiu, în relaţiile dintre voi,.

Căutaţi.

“Vreau să fac tot posibilul să vin!”

“Chiar vreau să merg în această tabără?”

“Abia aştept tabăra!”

“Are rost să vin?”

Cam astea erau discuţiile pe care le aveam înainte de tabără. Auzeam din interiorul echipei de organizare că va fi o tabără bine organizată, jocuri, seminarii, discuţii, timp de părtăşie, reguli, magazine, etc. Interesant până acuma, dar hai să vedem ce va fi.

Forfotă mare de luni după-masă. Ne-am adunat şi am trecut graniţa: cu foi, cu buletine, cu bagaje şi cu poftă de tabără.

“Ora 12:00. E stingerea”!  puteai auzi în fiecare seară, pentru că a doua zi aveai nevoie de odihnă pentru câte activităţi erau şi se făceau. Era imposibil să dormi când vedeai că lumea fugea în sus şi în jos. “Unde e indiciul nostru? Mai săriţi o dată! Ce culoare să facem steagul? Eu renunţ. Hai mai repede. Daaaaniiiii, e deschis magazinul?” Şi aş putea continua cu ce se auzea în timpul zilei. Era frumos să vezi echipe formate pentru un singur scop, pentru a ajunge primii la sosire, pentru a câştiga. S-au organizat meciuri de fotbal, de volei, de uno, de mâncat lebeniţă.

Kenir, viz, kerlek, koszonom! Uite aşa au reuşit şi românii noştri să mai înveţe una alta. Poate dacă ne-ar fi dat doar apă şi pâine am fi învăţat şi celelalte cuvinte. Măcar cei care aveau ceva tentative de sânge maghiar în ei au putut sluji celorlalţi şi s-au putut distra de voinţa lor de a învăţa necesarul maghiar.

Hmm, până la urmă care e treaba cu sexul? Ce aţi reuşit să învăţaţi din documentarul cu Josh McDowell?

La fel ca în tabăra trecută, familia Tănase a fost cu noi, iar unii dintre noi am avut discuţii foarte folositoare cu ei. Pe această cale le mulţumim că au reuşit să vină şi în acest an. Iar dacă tot suntem pe partea de a le mulţumi invitaţilor, mulţumim şi prietenului nostru fr. Corde (predica scurtă, jocul de volei, jocul de cărţi, etc), Vasile Piscoi, Iuliu Centea. Am mai uitat pe cineva? Dacă am uitat îmi cer iertare, dar oricum vor urma update-urile.

O tabără care a dat roade şi va continua să dea roade. O tabără care ne-a deschis ochii şi ne-a ajutat să ne dăm seama de importanţa bătăliilor în această lume.

Oooo da, mi-am adus aminte. Avem în biserica noastră nişte tineri foarte creativi. Foarte talentaţi. Foarte originali. Ne mândrim că suntem aşa cum suntem datorită Domnului!

Echipa de organizare a făcut o treabă bună şi anul acesta în tabără. Vedeai pe ei stresul de a organiza cât mai bine, de a se ţine de program., de a avea grijă ca oamenii să se simtă bine şi să rămână cu amintiri plăcute din tabăra de la Debrecen 2009. Pe această cale vreau să mulţumesc în numele tuturor tinerilor echipei de organizare: Tibi, Bobu, Adela, Corina, Ema, Dani, Emi, Florin, Mircea, Petri (sper că nu am uitat pe cineva).

Monciule, îţi dorim însănătoşire grabnică! În ciuda faptului că acum are piciorul în ghips şi l-a avut şi pe perioada taberei, a reuşit să revină în tabără şi să stea cu noi. Trebuie să ne semnăm pe piciorul ăla, nu? Domnul să aibă grijă de tine!

Ceea ce am scris mai sus sunt doar câteva frânturi de idei despre ce s-a întâmplat şi cum a fost. Adevărata poveste o facem toţi împreună. Aşa că haideţi să ne scriem părerile şi să creem povestea taberei Dorcas 2009.

Aştept comentariile voastre.

Pentru cei care aveţi sub 18 ani nu uitaţi să mergeţi la notar (să puteti trece graniţa legal).

Pentru cei care nu aţi dat încă banii, vă rugăm să luaţi legătura cu Adela Laţcău.

Pentru cei care încă vă gândiţi dacă să veniţi sau nu… hurry up… mai avem un loc special şi pentru tine. In tabara pot veni tineri implicati in slujire si cei care doresc sa se implice in unul din cele 3 departamente de slujire existente in Betania:

1.  inchinare

2. scoala duminicala

3. pantomima

Alte noutăţi….hmmmm…Tibi am uitat ceva?