Mi-am spus: Ce-ar fi să privesc mai îndeaproape, să fiu mai cu luare-aminte?

Şi mă opresc întâi la munţii acoperiţi de verde ascuţit, pe care visez să-i urc, dar care sunt prea mari, prea de neclintit, unii prea albi şi prea-mi iau răsuflarea. Aud aglomerarea şi prăbuşirea apelor din înălţimea stâncilor, şi toate astea mă lasă, dintru-nceput, fără prea multe cuvinte. Am ales dintre ele GRANDOAREA.

FRUMUSEŢE MINUŢIOASĂ văd în culorile şi formele florilor, imaginate atât de atent şi în petalele fragile ţesute din mătase de lux, care totuşi nu se sfărâmă sub greutatea vântului; în mirosurile încântătoare, în straiele contrastante ale buburuzei, în conturul fulgilor de iarnă sau în ochii aureolaţi ai unei mierle.

Apoi atâta cer deasupra, şi atâta lumină în culori, câte corpuri misterioase în spaţiu, uriaş univers din care nu sfârşim să descoperim! IMENSITATEA e în aer.

Încă ceva: structura, camuflajul, flexibilitatea necuvântătoarelor, înzestrarea lor cu tot ce au nevoie ca să alerge, să sară, să se ascundă sau să doboare recordul încetinelii; construcţia lor perfectă pentru Polul Nord sau pentru pădurea ecuatorială; simetria fluturilor, dispunerea soarelui şi a pământului cu o rigurozitate matematică pentru a ne fi nouă bine… Aş numi asta PRECIZIE.

Ce oportunitate să pot vedea mersul demn al unui leu, ochii pătrunzători, coama magnifică, statura-i impunătoare şi să înţeleg un strop de MAIESTATE!

Într-un anume anotimp, tunete cutremurătoare mă înfiorează, şi întâlnesc sunet de valuri invincibile, şi-atunci literele mi se aranjează-n minte instantaneu: SUVERANITATE.

Când mă uit alteori la jocul mortal de jucăuş al pisicii, nu mai rezist. Mă copleşeşte atâta UMOR, atâta veselie adunată, împrăştiată.

Şi e vorba despre VIAŢĂ: delfini zburdând în nesfârşit albastru, şi mii de peşti colorând oceanele, înaripate traversând văzduhul cu ciripit molipsitor, înviorător. Verde proaspăt crescând, muguri devenind flori şi… minune de făptură plângând pentru prima dată.

Iar omul, wow! Capacitatea lui de comprehensiune, de amintire sau de uitare necesară, de simţăminte diverse, de exaltare; priceperea de-a observa subtilităţi, de a se dumiri de legile ştiinţei, de-a inventa… şi cum funcţionează toate organele, şi toate componentele unei celule, şi sinapsele, şi-apoi amprenta e singulară, şi ADN-ul mă năuceşte,… Îmi scap cuvintele din mână. Numai aplecându-mă mai pot lua unul. GENIALITATE… şi nu ştiu dacă e îndeajuns de potrivit.

Mi-e ciudă pe cuvinte, dar vreau totuşi să spun ceea ce-i evident:  Eşti grandios, eşti cel mai fericit, eşti infinit de imens şi totuşi incredibil de atent la detalii! Puternic şi plin de grijă Te dovedeşti, maiestuos ni Te descoperi! Eşti suveran, eşti cel mai frumos, mai viu decât viaţa, misterios, iubitor până pe pământ şi înapoi, EŞTI GENIU, EŞTI MINUNE! CREATOR FASCINANT, în veci nu mă voi sătura să fiu uimită de Tine!

Sursa foto: aici

Comments

comments