Țefania rezolvă problema datării fixându-și prorocia „pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda“ (1:1). Iosia a domnit între 640 și 609 î.Hr., și capitolul 3, versetul 13 arată că distrugerea Ninivei (612 î.Hr.) era încă un eveniment viitor. Astfel cartea lui Țefania poate fi datată între 640-613 î.Hr.

Totuși, păcatele catalogate (1:3-13; 3:1-7) indică o dată anterioară reformelor lui Iosia, când în țară predominau încă păcatele din timpul domniilor lui Manase și Amon. De aceea, este posibil ca slujirea lui Țefania să fi jucat un rol semnificativ în pregătirea națiunii lui Iuda pentru trezirile spirituale care au avut loc în timpul domniei ultimului împărat bun al națiunii.

Iosia a ajuns împărat al lui Iuda la vârsta de opt ani, iar pe la vârsta de șaisprezece ani inima lui începuse deja să se întoarcă spre Dumnezeu. Prima sa reformă a avut loc în cel de-al doisprezecelea an al domniei lui (628 î.Hr.; 2 Cronici 34:3-7) când a dărâmat altarele lui Baal, a nimicit altarele străine pe care se ardea tămâie, a ars oasele prorocilor mincinoși pe altarele lor și a sfărâmat idolii Astarteei, chipurile cioplite și chipurile turnate. Șase ani mai târziu (622 î.Hr.), a început cea de-a doua reformă a lui Iosia, când preotul Hilchia a găsit în Templu Cartea Legii (vezi 2 Cronici 34:8-35:19).

Astfel prorocia lui Țefania poate fi datată mai precis ca având loc între 630 și 625 î.Hr. Domniile rele ale lui Manase și Amon (care au însumat 57 de ani) au avut un efect negativ atât de profund asupra națiunii lui Iuda încât aceasta nu și-a mai revenit. Reformele lui Iosia au fost prea limitate și au avut loc prea târziu, și la scurt timp după moartea lui Iosia oamenii din Iuda s-au întors la idolatria lor crasă și la învățăturile lor false. În calitate de contemporan al lui Ieremia și Habacuc, Țefania a fost unul dintre prorocii lui Iuda din ceasul al unsprezecelea.

O mare parte din cartea lui Țefania (de la 1:1 la 3:8) descrie vremea zilei judecății pentru Iuda și națiuni. Iahve este sfânt și, datorită dreptății Sale, El va cere națiunilor să dea socoteală înaintea Lui. Dumnezeul suveran va judeca nu numai pe poporul Său, ci și întreaga lume – nimeni nu scapă de sub stăpânirea și autoritatea Sa. Ziua Domnului va avea un impact universal.

Acea zi a venit pentru Iuda și pentru toate națiunile (2:4-15), însă există un aspect viitor al ei, când tot pământul va fi judecat. Versetele 9-20 din capitolul 3 vorbesc despre un alt aspect al zilei Domnului. Aceasta va fi o zi a binecuvântării, după ce judecata se va fi terminat. O rămășiță neprihănită va supraviețui și toți cei ce vor chema Numele Domnului, evrei sau neamuri, vor fi binecuvântați. Dumnezeu Își va restaura poporul și va fi o bucurie mondială.

De asemenea, cartea lui Țefania a fost scrisă ca un avertisment pentru Iuda și ca o chemare la pocăință (2:1-3). Dumnezeu dorea să cruțe poporul, însă în cele din urmă, ei L-au respins. Judecata Sa va fi extraordinară, însă în loialitatea Sa față de legământ, Dumnezeu a promis poporului Său o zi viitoare de speranță și bucurie. În caracterul lui Dumnezeu mânia și mila, severitatea și bunătatea nu pot fi separate.

În general, Țefania este o carte de avertizare extrem de severă privitoare la viitoarea zi a Domnului. Nimicirea, întunericul și ruina vor lovi pe Iuda și națiunile pământului din cauza mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Totuși, Țefania privește dincolo de judecată la o vreme a bucuriei, când Dumnezeu va curăți națiunile și-l va restaura pe Israel. Cartea începe cu declarația lui Dumnezeu: „Voi nimici totul de pe fața pământului“ (1:2) și se încheie cu o promisiune: „În vremea aceea, vă voi aduce înapoi“ și „voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război sub ochii voștri“ (3:20). Țefania trece de trei ori de la general la specific: (1) de la judecata universală (1:1-3) la judecata lui Iuda (1:4–2:3); (2) de la judecata națiunilor înconjurătoare (2:4-15) la judecata asupra Ierusalimului (3:1-7) și (3) de la judecata și curățirea tuturor națiunilor (3:8-10) la restaurarea lui Israel (3:11-20). Cele două părți mari ale cărții sunt: judecata din ziua Domnului (1:1-3:8) și salvarea din ziua Domnului (3:9-20).

Iată o schiță posibilă a cărții Țefania… Schita cartii Tefania -- Charles Swindoll.indd

Ce lecții putem învăța din cartea lui Țefania?

1. Mesajul lui Țefania este unul simplu: Judecata vine, dar binecuvântarea va urma pentru cei care iau seama la chemarea de-a se pocăi. Mai târziu, acesta a fost un mesaj de mângâiere pentru poporul dus în captivitatea babiloniană. A fost un mesaj care a avut o împlinire inițială în urma restaurării lor sub Zorobabel, Ezra și Neemia, dar împlinirea finală va avea loc în epoca lui Mesia. Aceasta a început cu stabilirea Împărăției Sale spirituale, biserica în care Dumnezeu Își „strânge“ poporul Său (1 Tesaloniceni 2:12) și unde ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu și binecuvântările Lui (Evrei 12:22-24) și care va ajunge la apogeu atunci când Isus va veni din nou (Apocalipsa 21:1‑22:5).

2. Mesajul apostolilor nu este foarte diferit… „Ziua Domnului“ (prevestită de Țefania) se apropie (2 Petru 3:7-10) și poporul lui Dumnezeu (adică, biserica) este îndemnat să rămână credincios (2 Petru 3:11-14). Luăm seama la acest mesaj? Celor care doresc să asculte, iată ce le spune Petru: „Pocăiţi‑vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime“ (Fapte 3:19-21).

Să ascultăm de Evanghelia lui Hristos (cf. Marcu 16:15-16; Fapte 2:38), și vom putea privi și noi „dincolo“ de judecata viitoare, la binecuvântările care o vor urma!

Autor: Ionel Socaciu

Comments

comments