Se ridică și pășește calm și apăsat spre locul unde sulurile erau păstrate. Sigur pe El caută și apucă unul dintre cele mai vechi suluri de piele de animal. Se îndreaptă spre pupitrul desemnat vorbitorului și rulează sulul până în locul care spune: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine… să vestesc un an de îndurare al Domnului și o zi de răzbunare…” Se așterne liniștea! Toți rămân muți! Acea liniște asurzitoare provocată de Unul care este gata să schimbe vremurile. Acea liniște dureroasă chiar și pentru urechi, dar cu siguranță dureroasă și provocatoare, în același timp, pentru suflet.

În schimb, El rămâne calm! Singura frământare este a celor care au auzit și nu le-a venit să creadă: „Cum adică azi?!” „Păi, da, acum am eu nevoie să nu fiu lăsat să folosesc pământul??! Acum îmi trebuie mie să mă împac cu fratele meu, să nu-l mint și nici să nu-l înșel?? N-am timp de bună înțelegere!!! N-am timp de un an de îndurare!!!”

Și cât ne mințim când credem că noi suntem mai buni decât au fost cei care s-au ridicat, tocmai împotriva Lui, să-l arunce într-o prăpastie?!  Da ne mințim… pentru că noi tot în acest an de îndurare trăim, dar suntem la fel de sătui să iertăm, să ajutăm, să iubim ca cei de atunci, care pur si simplu erau prea obișnuiți cu modul lor egoist de viață că uitau că vine anul iertării, împăcării

Anul de îndurare nu s-a mai închis de când l-a deschis El! Așa că trăiește în el ca atare – lasă răutatea, neiertarea, înșelăciunea și: iubește, iartă și poartă-te drept în fața oamenilor și în fața Domnului!

Comments

comments