Prea cald!

Până și gândurile își încetinesc ritmul în care se perindă prin mintea noastră. E cald și gata- gata cu încă o scuză să bombănim și să ne plângem. Așa ne-am deprins: ba ne e prea frig, ba plouă prea mult, ori prea puțin… Sau poate prea nu ne ia nimeni în seamă, ori, dimpotrivă, sunt cu toții prea interesați de persoana noastră. Bombănim consecvent la orice. Și în orice anotimp.

Cald tare afară!

Și reacționăm. De la murmurul abia șoptit, la lamentațiile profunde pe rețele de socializare, ne lăsăm sufocați de o nemulțumire cruntă. Nimic nu mai e bine. Nici cum era. Iar despre ce va fi, ne e groază și să anticipăm. Acesta devine un mod de viață, o normalitate a înfrântului, care, după ce a pus armele jos, se plânge de lașitatea inamicului.

Cumplit de cald!

Nici chef de muncă nu mai e, de învățat n-a prea fost vreodată oricum. În preajma examenelor luptăm cu nemulțumirea față de vreme. Ne mutăm apoi traiectoria privirii spre profesori, sistem, itemii de evaluare. Cumplit mai e și șeful, și îndatoririle. Ce ne încânta ieri, azi nu ne mai spune nimic, iar bombăneala ia un alt nume. E de fapt, o pură realitate pe care e de datoria noastră s-o constatăm dându-i nume. Nu ne mai regretăm starea, îi compătimim doar pe cei optimiști, care parcă simt diferit căldura. Nepricepuții! Vor vedea ei mai încolo!

Și uite-așa, uscăm tot ce atingem cu vorba noastră, căci din prisosul inimii vorbește gura. Iar unora li s-a promis că vor fi râuri de apă vie. Decizia măruntă de a zidi și nu dărâma va face toată diferența. Și dacă doar pentru tine. De ea vor beneficia însă și cei din jur, pentru că, vedeți, în seceta lumii un râu e mai valoros decât o comoară.

Și, afară e cald pentru toți!

Sursa foto, aici.

Comments

comments