Forfotă. Centrul oraşului era plin de oamenii ce alergau dintr-un loc în altul, văzând, căutând, întâlnind, rezolvând. Dansul ferenetic al paşilor pe cimentul încins de soarele verii m-a fascinat într-atât încât m-am oprit să-l observ mai îndeaproape.

Un bărbat înalt, îmbrăcat la patru ace, mi-a captat atenţia în momentul în care, apatic, fără vreo expresie facială, a aruncat o bacnotă în cutia unui cerşetor care cânta la o chitară veche. Amintindu-mi cǎ Rusaliile au trecut nu demult, m-am întristat, realizând că gestul acelui om era doar o fomalitate. De sărbătoare…

Bunătatea nu e de ocazie. E un stil de viaţă. E o cântare al cǎrei ritm este înţeles de toţi. O limbă universală care înmoaie inimile de piatră şi dărâmă zidurile indiferenţei, egoismului şi ale mândriei.

În lume, bunătatea adevărată este o pasăre rară, aşa că fii unic odată cu ea. Fii bun nu pentru că oamenii sunt buni şi merită, ci pentru că Dumnezeul tău e bun. David a subliniat în Psalmi importanţa scrierii de cântări noi pentru Dumnezeu.

Lasă ca bunătatea să fie cântarea ta. Astfel, scrie o cântare de laudă lui Dumnezeu prin faptul că ești îngăduitor cu copiii Săi. De cerere, dând fără a aştepta o răsplată. De căinţǎ, iertându-ţi semenii, şi de adorare, iubind necondiţionat.

Fiind bun cu cei din jurul tǎu, eşti bun cu tine însuţi şi pe măsurǎ ce dăruieşti, te îmbogăţeşti, întrucât bogǎţia ta este în Cer!

„Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea.” Mark Twain

Comments

comments