„Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”

Tefania 3:17

Liniștea, tăcerea nu este asociată de obicei cu bucuria. Nu ne gândim neaparat la tăcere ca o expresie a bucuriei.

Proorocia lui Țefania se împarte în următoarele părți:

  • Judecata care va veni peste Iuda (cap 1)
  • Îndemn la pocăință (2:1-3)
  • Judecarea popoarelor din jur (2:4-15)
  • Starea curentă a Ierusalimului (3:1-7)
  • Răzbunarea Ierusalimului (3:8-13)
  • Slava viitoare a Ierusalimului (3:14-20)

La ultima parte a profeției aș vrea sa mă refer. După ce Dumnezeu folosește toate mijloacele de atragere a poporului Său înapoi spre El, după ce îi îndeamnă la pocăință, apoi trimite alte popoare să-i pedepsească, Domnul îi arată lui Țefania un Ierusalim restaurat, care stă drept în fața neamurilor din jur (3:11).

Dar imaginea cea mai frapantă din profeția lui Țefania o găsim în versetul 3:17: „Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea de veselie pentru tine”. Cât de frumos exprima acest pasaj dragostea lui Dumnezeu față de poporul Său. A tăcea de bucurie.

Cum ziceam, tăcerea nu este de obicei un produs al bucuriei, dar în formele ei extreme, în manifestarile ei la cele mai înalte nivele, bucuria te poate lăsa fără cuvinte, fără gest. Pentru că de la un anumit nivel în sus, nimic nu poate exprima intensitatea bucuriei: nici cuvântul, nici dansul, nici chiotul. Și atunci tot ce rămâne este… tăcere. Bucuria dincolo de orice limită, bucuria extremă, bucuria care te face să taci. O astfel de bucurie simte Dumnezeu atunci când își vede poporul restaurat.

O astfel de bucurie îi provoci lui Dumnezeu atunci când rămâi în voia Lui. E bucuria descrisă în Luca 15:7, când cerul sărbătorește pocăința unui singur păcătos.

Comments

comments