Scenariul imaginației noastre e simplu: dacă lucurile pe care le adunăm, sau scădem -după caz- dau un rezultat bun, conform sistemului propriu de valori, atunci suntem fericiți. Dacă planurile ne ies, după dorință, dacă suntem feriți de orice fel de aversă, înconjurați de prieteni, cu un loc de muncă liniștit și bine plătit, dacă nu avem întrebări fără răspuns, nici situații în care să alegem fără să știm toate datele…. atunci suntem fericiți? Sau mai degrabă ducem o viață de stereotipii, liniară, fără prea multe emoții ori necunoscute?

Am găsit bucuria în locuri în care nu mă așteptam să fie. Mai întâi, am găsit-o în adevăr: adevărul despre mine, dar și despre ceilalți. O bucurie a limitelor care nu îmi îngrădesc libertatea, ci dimpotrivă.

Am găsit bucuria în decizii grele. În riscuri asumate, în schimbări al căror preț îl plătesc bucată de suflet, cu bucată de suflet. E o bucurie a curajului de a te ridica și a simplifica prezentul tău.

Apoi mai este bucurie în lucrurile simple: zâmbetul celor dragi, un sms de la un prieten, o încurajare care dovedește că, da, aveam nevoie de ea. În florile primite fără motiv, sau ceașca de cafea aburind pe când te trezești.

Este bucurie și în greșeala din care învățăm, mai mult poate decât din orice altă lecție. E bucurie să ierți și să ți se ierte. Și să uiți, sau, dacă memoria ți-e prea bună, să nu mai conteze.

Sigur, definițiile noastre pot ridica bucuria pe un tărâm inaccesibil. Și atunci am sta și am tot calcula ce multe mai avem de adunat până să o atingem. Am privi spre cei care sunt mai aproape și ne-am amărî mai tare.

Scenariul imaginației noastre e simplu. Dar bucuria e în locuri neașteptate. Să de lăsăm cuprinși de ea. Deplin!

Sursa foto, aici.

Comments

comments