Citirea de astăzi: Numeri 22-23 – Cornilescu sau NTR

„Balaam şi-a rostit prorocia şi a zis: «Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m-a chemat din munţii Răsăritului, zicând: „Vino şi blestemă-mi pe Iacov! Vino şi defăimează-mi pe Israel!“ Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defăimez eu pe cel pe care nu-l defăimează Domnul? Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte Şi nu face parte dintre neamuri. Cine poate să numere pulberea lui Iacov Şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi Şi sfârşitul meu să fie ca al lor!»“ [Numeri 23:7-10]

„Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce. El nu vede nicio fărădelege în Iacov, Nu vede nicio răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui. Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria lui este pentru el ca a bivolului. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: «Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!»“ [Numeri 23:19-23]

Ne-am dori să fim și noi „binecuvântații“ de ne-atins… de blesteme, de săgețile arzătoare al celui rău, în care să nu crească lăstari de amărăciune, în care să nu se poată forma întărituri ale răului… Dar se poate așa ceva?

Se poate! Nu doar în visele frumoase, nu doar în basme! Suntem protejați de cei mult mai mulți pentru noi, față de cei – mai puțini – care sunt împotriva noastră!

Există o singură condiție: Dumnezeu să domnească în noi – El să ne fie Împăratul, El să ne fie veselia. În aceasta se cuprinde sensul unei vieți – supunerea, ascultarea față de autoritatea divină și găsirea adevăratei bucurii, fericiri – în El.

Avându-L ca Împărat, ca Domn, El își lărgește Împărăția în noi înșine. Iar noi, în împărăția Sa fiind nu vom fi niciodată de „atins“. Vom putea rămâne „binecuvântații de neblestemat“ atâta vreme cât vom intra și vom rămâne sub autoritatea Lui.

Fii Tu, Doamne, Împăratul meu! Și învață-mă tot ce înseamnă asta – chiar dacă îmi va lua o viață să învăț….

Fii Tu, Doamne, veselia mea! Și ajută-mă să recunosc că orice alta înveselire e șubredă și trecătoare.

Autor: Dana Vereș

Comments

comments