Avem o viață. Cum procedăm? Unii spun că e prea scurtă, grea, fragilă, alții că e prea lungă, ușoară, fără sens, și tot felul de alte atribute.

Cert este că viața nu vine cu instrucțiuni de folosire. La naștere nu am avut lipite pe frunte nici factura și nici manualul de utilizare. În acest caz tratăm viața exact cum facem când ne cumpărăm o mașină la mâna a doua: „Nu am mai condus mașină d-asta, dar mă descurc”. Apăsăm toate butoanele ca să pornim clima sau căldura. Nu știm cum să băgăm în marșarier? Nu-i nici o problemă. Mânuim schimbătorul de viteze de parcă am învârti polonicul în oala cu ciorbă, că până la urmă tot vom nimeri. Ne descurcăm.

La fel și în viață: ne descurcăm noi cumva. Ne ghidăm și ne conducem viața după ureche și după instinct.

Unul din instinctele primare ale omului este de a aduna și iar aduna. Unii adună gunoaie, alții avuții. Ne focusăm prea tare în a acumula tot mai multe bunuri materiale. Nu ne place să rămânem în urmă, să fim mai slabi ca vecinul, prietenul, colegul de muncă. Încercăm să ne dovedim nouă și celorlalți că putem să îi depășim și să ne autodepășim. Dar nu ne gândim, nici o clipă, că toate aceastea vin cu un preț.

Orbiți de dorința de afirmare materială, punem pe plan secund celelalte lucruri care ne aduc adevarata fericire și împlinire: familie, prieteni, pace, liniște. Practic, suntem dispuși să renunțăm la acestea pentru încă 2-3 ore suplimentare, pentru încă un contract bănos, pentru o oportunitate de muncă în străinătate.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. E bine să muncești, să depui eforturi pentru a te întreține pe tine sau familia ta, dar ce rost au toate acestea dacă cei dragi nu te au și nu le ești alături? Trebuie să existe un echilibru, un echilibru pe care adesea îl ignorăm și ne trezim singuri, deprimați, epuizați fizic și mental, dar cu bani mulți! …și ajungem de multe ori să băgăm toți banii câștigați în medicamente și tratamente.

Mai jos e o întâmplare amuzantă care reflectă întocmai interesul nostru cotidian:

Un medic chinez şi-a deschis o clinică privată în SUA şi la intrare a afişat o reclamă mare pe care scria: “Tratamentul costă 20 de dolari, în caz că boala nu vă trece, vă vom returna 100 de dolari.” Un avocat, considerând o bună ocazie de a face rost de 100 de dolari, intră în clinică:

Avocatul: – Mi-am pierdut gustul!

Chinezul: – Soră, adu medicamentul din cutia numărul şapte şi picuraţi-i pacientului în gură trei picături.

Avocatul: – Pfuu, este benzină!

Chinezul: – Felicitări, v-aţi recăpătat gustul, vă costă 20 de dolari. 

Plăteşte iritat avocatul şi pleacă clocind o răzbunare… Vine înapoi a doua zi.

Avocatul: – Mi-a dispărut memoria, nu-mi mai amintesc nimic.

Chinezul: – Soră, adu medicamentul din cutia numărul şapte şi picuraţi-i pacientului în gură trei picături.

Avocatul, enervat: – Nuuu, acolo este benzină!… Mi-aţi dat şi ieri!

Chinezul: – Felicitări, v-aţi recăpătat memoria, vă costă 20 de dolari.

Avocatul, gata să crape de ciudă, plăteşte cei 20 de dolari dar bineînţeles că se întoarce a treia zi pentru a recupera banii.

Avocatul: – Am o vedere foarte proastă, aproape că nu pot să văd nimic.

Chinezul: – Din păcate nu am nimic pentru tratarea acestei boli. Poftiţi cei o sută de dolari.

Avocatul, fericit, ia bancnota dar când se uită la ea vede că-i de 20 de dolari.

Avocatul: – Dar…nu sunt decât 20 de dolari!

Chinezul: – Felicitări, v-ati recăpătat vederea cea bună, vă costă 20 de dolari.

Sursa foto: aici

Comments

comments