Felicitări sincere promoției 2016! Într-un final ziua aceea a venit. Gata cu orele, gata cu cicălirile din timpul pauzelor, gata cu examenele. Toate acestea aparțin acum perioadei de timp pe care o numim trecut. Acestea sunt acum în urma ta. Aproape că poți afirma că ești liber.

În următoarele săptămâni se vor perinda mulți ploconiți (unii având intenții sincere, alții făcând-o din datorie) care vă vor felicita, poate chiar strângându-vă mâna într-un mod ambițios.

Pentru mulți dintre voi —probabil majoritatea —aceasta este cea mai mare reușită a vieții voastre de până acum. 12 ani, sau poate 16, 16+ în care ați acumulat (preferabil) informație. Și mai preferabil e să vă fi consolidat relații și mai cu seamă un caracter sănătos. Ani în care ați citit cărți ce v-au schimbat pentru totdeauna. Ani în care ați experimentat … aaah, de ajuns cu clișeele…
Iată aici câteva adevăruri pe care să ți le amintești în perioada de așteptare post-absolvire.

1. Satan îți va exploata slăbiciunile.

În această perioadă post-absolivre slăbiciunile tale vor deveni mai accentuate si mai greu de controlat. Nu numai că Satan vrea să ucidă așteptările tale vocaționale, aspirațiile tale. Vrea să te ucidă pe tine. E un mincinos și tatăl minciunii așa că își va propune să-ți inspire rușine, să promoveze procrastinarea, să încurajeze frica, chiar să-ți justifice auto-compătimirea. Te va duce până în punctul în care te va face să te îndoiești de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Va face orice ca să-ți submineze credința. Împotrivește-te lui cu orice preț, de fiecare dată!

2. Dumnezeu te va lăsa să aștepți și să te întrebi — ca să înveți să te rogi.

Dacă te simți descurajat, sau chiar abandonat de Dumnezeu în această perioadă poți găsi în apostolul Pavel un prieten care a experimentat perioade intense de diseparare și situații în care totul să pară fără speranță.

El scrie astfel: „În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne- a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gîndul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii“ (2 Corinteni 1:8-9).

Așadar un prim scop al perioadelor cu această caracteristică este că trebuie să-ți pui încrederea în Dumnezeul care înviază morții. Este adevărat, Pavel experimenta o situație care l-a adus la prăpastia morții, astfel că diferențele sunt uriașe, dar principiul este același. Dumnezeu intenționează ca asemenea perioade să ne aducă negreșit pe genunchi. Un Tată bun nu ar îngădui să-și lase copiii să sufere doar de dragul suferinței. S-ar putea să aștepte să-i salveze, pentru că știe că acea așteptare le va aduce o pace care întrece orice pricepere, o pace de durată, autentică, putere și bucurie.

Cu toții trebuie să învățăm deșertăciunea bizuirii pe sine și răsplata pe care o aduce bizuirea pe de-a-ntregul pe Dumnezeu. Așa că adresează-I-te cu întrebările tale, cu neliniștile tale, cu durerea de inimă.

Nota: adaptat după niște notițe ce le-am luat anul trecut în luna Mai.

Comments

comments