În general vorbind, când aștepți e groaznic! Să aștepți în trafic după celălalt e chinuitor. Să aștepți la rând la bancomat nu-ți aduce prea multe bucurii! Să aștepți ziua nunții… Dar tot la modul general, dacă la așteptare mai adaugi un obiectiv pe care trebuie să-l atingi, ei bine, asta schimbă radical situația: să trebuiască să ajungi la fix la școală și e trafic în oraș, atunci parcă uită toți din fața ta să sofeze, atunci ține roșu cel mai mult și da, așteptarea ți se pare o veșnicie. Un obiectiv sau un scop schimbă radical așteptarea ta!

Suntem într-o perioadă în care, spunem noi: „așteptăm Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului!”. De fapt, noi ce așteptăm?! Sau mai degrabă cum așteptăm?

Așteptăm să scăpăm de guvernanți mai mult decât așteptăm în rugăciune un răspuns de la El! Așteptăm să vină cât mai repede orice fel de sărbătoare pentru că avem liber de la servici. Așteptăm Crăciunul pentru că primim cadouri! … Asta se întâmplă în momentul în care nu mai ai ca scop major al vieții așteptarea Lui! Îți găsești tot felul de alte obiective care să facă așteptarea cumva mai ușoară.

Cristos nu ne-a lăsat așteptând fără a ne da un scop major care să fie suficient pentru a nu ne îndrăgosti de lucrurile acestei lumi și a ne ajuta să ne păstrăm perspectiva corectă: „Mă duc să vă pregătesc un loc…!”

Deci, cum aștepți aceste sărbători și ce aștepți de la ele?!

Așteaptă iubind.

Așteaptă cântând.

Așteaptă așteptându-L!

Comments

comments