ascunsă

prin mine însămi –

în profunzimi şi-n exprimări,

fără vreo cale de scăpare,

învăluită și pătrunsă sunt de un cuvânt cumplit…

gânduri, motivație, simțiri

voință şi înfăptuiri

toate-mi sunt impregnate

nu doar de erori împrăştiate,

sau de greşeli fireşti,

ci de p-ă-c-a-t.*

ce-ar fi de s-ar uita la mine?

de eu aș sta în fața-acelor ochi ce nu pot să privească literele hâde?

mă îngrozesc.

dar sunt chemată să mă minunez. și am de ce!

de-a dreptul incredibil până-n veșnicie,

dar chiar era (și este!) Cineva.

Lui I-a fost pus în socoteală cuvântul greu, cumplit,

şi-urmarea toată, şi mai grea…

acum, fiind întâi în El ascunsă, pot să m-ascund în Tatăl, ce loc sigur!

căci nu mă-ncred în mine însămi, ci în Salvatorul meu,

Care mă-nvață să urăsc păcatul.

La El Te uită, Doamne, eu nu pot sta ‘naintea Ta decât prin El!

 

 *inspirată și de modul în care Greg Gilbert descrie păcatul în cartea What is the Gospel?

Sursă imagine: aici

Comments

comments