Mă plimbam prin bucătărie

mirosea a rodii unsuroase, putrezite

le-am dat cu parfum de lavandă.

Am îndesat trei saci cu firimituri moarte

și i-am ascuns în dulap.

 

Era seară, veneau musafiri

peretele însă duhnea a transpirație

l-am fircălit cât de bine am putut cu-n tapet portivit.

i-am servit cu prăjituri de la aprozar,

chipurile, gătite de mine.

M-au crezut.

 

Cu timpul, am ajuns și eu să cred

că e curat în casă

că știu găti

că n-am igrasie.

L-am mințit pe Dumnezeu

(dacă asta e posibil)

 

Într-o zi mi-a spus

să deparfumez rodiile stricate,

să scot sacii morți din dulap,

să dau jos tapetul,

să le zic că n-am mâncare,

să pun grămada de gânduri drept în mijlocul camerei.

 

A făcut ceva tare frumos apoi:

a curățat rodiile

a extirpat mucegaiul

m-a chemat afară din minciună

mi-a dat să gust din El, cuvinte pline.

Azi e ospăț, și mâine, și ieri, în cinstea Lui.

Pentru că mi-a văruit casa cu soare.

 

sursa foto: aici

Comments

comments