Luptăm unii împotriva altora. Preferăm să îl schimbăm pe cel de lângă noi, decât să ne schimbăm pe noi înșine.

Am încercat, însă nu pot să îmi amintesc ultima dată când i-am dovedit unei persoane că am avut dreptate în legătură cu o anumită dispută. Totuși îmi amintesc cu ușurință ultima dispută în care mi-am dat seama că poate nu am dreptate, că poate m-am pripit când am spus cuvintele pe care eram atât de sigur la început.

Acum că stau să mă gândesc, nu îmi place cum am acționat în nici una din situațiile respective. Îmi doresc să fi procedat altfel. Îmi doresc să fi ascultat ce are de zis cealaltă persoană înainte de a-mi fi gândit „replica”.

Pentru că, până la urmă, ceea ce e cu adevărat important nu e care din noi are dreptate, ci ce avem de învățat unul de la altul, cum am putea să ajungem la aceeași părere?

Căutăm atât de mult lucruri care să ne deosebească unii de alții și parcă uităm să căutăm lucruri pe care le avem în comun. Ne vine atât de ușor să ne rupem unii de alții, când ar trebui de fapt să ne îndurăm unii pe alții.

Lupta care merită purtată nu e cea exterioară, unii cu alții, ci lupta interioară a fiecăruia dintre noi. Și în lupta cu tine însuți te asigur că o să ai nevoie de ajutorul celorlalți.

Comments

comments