De cateva zile încoace, întrebarea aceasta mi se derulează în minte, provocându-mă, încă de când am auzit-o prima oară. Ce sunt eu? Un admirator sau ucenic a lui Isus?

Iată-ne ajunși din nou în toiul Săbătorii mântuirii noastre. Deși au trecut doar câteva zile de la Sărbătorirea intrării Domnului nostru în Ierusalim, o Sărbatoare plină de bucurie și viață, azi, gândurile mele se îndreaptă către ziua de vineri a saptămanii, o zi poate de tranzitie pentru fanii sau așa ziși admiratori ai lui Isus.

După cum bine știm, Isus a fost sărbătorit de o mulțime mare de oameni când a intrat in Ierusalim. A fost aclamat, a fost adorat, la picioarele lui au fost aruncate flori, haine. Oamenii se proșterneau înaintea Lui, se închinau înaintea Lui. Îmi imaginez oameni care ridicau pancarda cu numele Lui strigând Osana! Îi strigau numele și Îl numeau Împăratul lor. Întocmai ca niște adevarați admiratori ai lui Isus. Îi cunoșteau lucrările și așteptarile lor creșteau în prezența Lui. Îl aclamau și Îl adorau poate cu tot mai mult patos la fiecare minune pe are Isus o înfăptuia. Numele Lui era veșnic proaspăt pe buzele lor. Ce bucurie! Ce sărbătoare! Ce ipocrizie!

Tot această mulțime de oameni, într-o zi ca aceasta, au trecut de la al adora pe Isus, la al batjocorii cu tot atâta patos, cu tot atâta râvnă și ardoare, urmând să ceară de această dată, sângele Lui de pe aceleași buze cu care Il lăudau, într-un acelaș glas cum a facut-o când L-au aclamt ca Împărat. Ce mare înșelătorie! Ce minciună! Câtă ipocrizie!

E ușor să fii un admirator. E chiar frumos! O senzație plină de bucurie, viață, de adrenalină, patos…foc de paie adică. Se aprinde ușor și tot așa se duce. Deși acești oameni au umblat cu El, ei nu-L cunoșteau. Deși I-au strigat numele și L-au declarat ca Rege, când a venit vremea să-L urmeze, ei au spus că nu-L cunosc.

Un admirator cunoaște lucruri despre obiectul sau persoana admirată și rămâne admirator atâta timp cât îi convine, sau poate atâta timp cât persoana câștigă. Un ucenic cunoaște persoana, are o relație cu ea și îi rămâne credincios până la moarte. Un admirator își ia pancarda, o ridică, iar mai apoi o pune jos și pleacă când show-ul s-a terminat. Un ucenic își ia crucea și o poartă până la final.

Isus nu are nevoie de admiratori. El are nevoie de oameni care sa-L urmeze până la capăt. De adevărați ucenici.
Haideți să nu rămânem la stadiul de admiratori ai lui Isus, ci să împlinim chemarea de ucenici ai Lui și să umblăm pe urmele Lui! Să-l cunoaștem îndeaproape, să ne luăm crucea, nu pancarda, și să-L urmăm!

Matei 11:29-30 “Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

Sursa foto: aici

Comments

comments