Suntem în Iudeea romană, în timpul domniei împăratului Tiberius. Privesc Ierusalimul cu ultimele mele suflări, lațul fiind greu în jurul gâtului meu. 30 de arginți m-au strâns și m-au făcut mai greu, pentru 30 de arginți sufăr eu cumplit.

Povestea mea probabil e scrisă până acum, așa că nu are rost să vă plictisesc cu originile mele, căci sunt un iudeu ca oricare altul, nimic cu care să ies în evidență, până l-am întâlnit pe Isus, făcând parte din cei 12 ucenici pe care El i-a ales. L-am urmărit pe Isus împreună cu toți ceilalți 11 ucenici prin ținuturile Samariei, Galileii și Iudeii, am văzut cum a înfăptuit multe minuni și vindecări, ducând mai departe mesajul Tatălui din ceruri. Mulțimile îl plăceau, văzând în El eliberarea de sub dominația romană. Totuși, fariseii erau îngrijorați.

Sincer, mi-a fost frică de farisei și de gloate, căci ei pot întoarce ușor poporul contra unui om, mai ales contra unui profet care nu le oferea oamenilor eliberarea care o doreau. Mi-a fost frică pentru viața mea, așa că m-am decis în sinea mea să-l dau autorităților pe acest Isus. Ce puteau să-i facă? Să-l închidă câțiva ani și eu eram astfel sigur.. De unde era să știu că aveau să-L ucidă? Pe 30 de arginți, care nu aveam să știu cât aveau să fie de grei, și cum 30 de arginți valorează viața unui Fiu de Dumnezeu. Sunetul acelor arginți în pungă mi-au dat o satisfacție trecătoare, de nici măcar o zi. Și după cum probabil știți, un sărut a fost pecetea trădării mele. 30 de arginți și un sărut a fost prețul cu care L-am trădat pe Dumnezeu.

Nu aveam să știu cât aveam să regret această decizie. Cu cât urla gloata mai tare “Răstignește-L!”, cu atât sufletul meu se frământa din ce în ce mai tare De unde era să-l știu că-l vor ucide, că-l vor țintui pe lemnul crucii? De unde era să știu că mă voi face vinovat de moartea unui Om nevinovat? Nu mi-am dorit niciodată ca Isus să moară, mi-a fost doar frică pentru viața mea! Cu groază îmi treceau prin minte cuvintele Sale de la cina cea de taină, că ar fi fost mai bine să nu mă fi născut! Mare este vina ce o simt. Am dat înapoi arginții cu preț de sânge, dar răul e deja înfăptuit. Mintea mea era prea tulburată de păcatul meu ce l-a pus pe lemnul Crucii și l-a dat morții. Și am ales atunci ștreangul, căci mare îmi era durerea. Știu că nu-L voi mai vedea pe El, să-i spun cât de rău îmi pare că din cauza mea suferi El atât.. Îmi e prea greu să dau ochii cu El, pe lumea aceasta sau cealaltă, să îi spun cât de rău îmi pare.

Acum zac neputincios a repara tot răul făcut sau a-mi schimba soarta. Dar moartea nu avea puterea să-l țină pe Isus, pe care eu I-l dărui. Mormântul nu avea să-l oprească pe acest Fiu de Dumnezeu pe care eu l-am trădat. O cruce goală și un mormânt gol sunt dovadă a puterii Sale.

Toți l-am trădat. Eu cu 30 de arginți și un sărut, alții pe mai mult, alții pe mai puțin, noi toți l-am trădat cel puțin o dată. Noi toți, și nu doar eu l-am pus pe cruce. Și chiar crucea pe care eu și tu L-am pus e leac trădării noastre. Pentru mine e prea târziu, căci zac în neputință și-n eter, dar privește către crucea și mormântul gol și acceptă în a ta viață acest adevărat izbăvitor: Cristos a înviat!

Sursa foto: aici.

 

Comments

comments