Alegere.
Mi-am strâns puterile şi m-am ridicat, încrezător în noul început ce îmi stătea înainte, fără să bănuiesc o clipă că voi ajunge să cad din nou în acelaşi loc, de această dată fiind o singură diferenţă. Totul părea mai întuneric şi mai rece. Am privit cu greu înăuntrul meu şi am găsit atâta nelinişte încât m-am înspăimântat. Păstram încă în mine lucruri ce aparţineau de trecutul meu. Singur, într-un loc ce îmi era atât de cunoscut, am decis să reflect la greşeala ce mă aducea mereu aici, departe de Tine, şi printre atâtea gânduri am reuşit să mă agăţ de unul dar în zadar…
Fiinţa mea era prea obosită să mai caute adevărul. M-am aşezat pe pământul rece şi m-am lăsat purtat de sentimente pe care încă nu le puteam descifra. Îmi doream din nou să fiu liber dar, în acelaşi timp, nu făceam nimic pentru asta. Ochii mei priveau în gol, iar mintea mea era bucăţi. Mi se părea că totul devenise un coşmar, iar eu, neputincios şi indiferent, respiram acest aer murdar, resemnat. Se schimbaseră prea multe, iar voinţa mea nu mai exista.Simţeam că mi-am pierdut orice dorinţă, orice gând ce mă înălţa spre Tine, calea ce mă ducea mereu în Braţele Tale. Printre câteva lacrimi sincere ce curgeau pe obrajii mei, mi-am amintit că Tu mi-ai promis că vei fi mereu cu mine şi parcă această promisiune mă provoca. Dar nu mai vroiam să mai încerc. Eşecul meu îmi stătea înainte. Totul îmi spunea că nu voi reuşi. Glasul Tău însă îmi rosti numele dintr-o dată şi atunci am tresărit. Îţi cunoşteam Vocea, o puteam recunoaşte şi dintr-o mulţime. Era Vocea ce îmi dăduse viaţă, Vocea care mă salvase, Vocea care putea să mângâie fiinţa mea şi să o zidească.
Am început să zâmbesc şi să zăresc lumina în jurul meu. Pas cu pas, am reuşit să ies din prăpastie şi să mă îndrept spre Tine. Trebuia să găsesc locul în care Tu te aflai acum. Călăuzit fiind, am simţit cum fiecare pas mă făcea mai curajos, mai plin de bucurie. În toată greşeala mea, în toată lipsa mea de putere şi voinţă, Te regăsisem pe Tine şi asta schimba totul. Nu aveam să mă mai întorc, niciodată.
admin on February 4th 2010 in Cuvinte colorate
RazviOK responded on 06 Feb 2010 at 8:40 pm #
“…dar stai că încă n-ai auzit-o.Mi-a mai zis că eşti un ratat,că nu ştii face nici măcar curăţenie;apoi când ai fost în concediu medical nu a crezut că eşti bolnav,ci vroiai doar să scapi de lucru.Multe lucruri au ajuns la urechile şefului direct din gura ei.Crede-mă că eu nici o dată nu te-aş vorbi pe la spate, dar acuma ti-am “zis” lucrurile astea ca să ştii”
Sigur că astfel de discuţii,deja sunt obişnuite si de aceea nu se iau măsuri.Nimeni nu e perfect. Şi de unele slăbiciuni ale oamenilor profită mulţi,mai ales atunci cănd sunt în opoziţite sau pur şi simplu nu le place faţa unora.
A bârfi înseamnă a vorbi de rău o persoană,când aceasta nu e prezentă la discuţia ta. Dacă o vorbeşti de bine,şi o lauzi nu se consideră bârfă.Mai e o excepţie :atunci când îi spui persoanei în cauză că va şti şi altcineva de lucrurile sau vorbele pe care le-a zis,ea nefiind prezentă la discuţie:”o să-i spun să ştie şi el ce ai făcut”.Desugur şi de această dată există riscul “înfloriturilor” sau altfel spus minciunilor să mai adaugi cate ceva pentru a-l “înfunda” pe celălalt.
Sunt destule pasaje Biblice în care bârfa este o urâciune înaintea Domnului.Unul dintre versete este versetul 19 din Proverbe 6.Unde sunt descries câteva lucruri pe care Dumnezeu le urăşte, şi în versetul 19 îl urăşte pe “martorul mincinos şi pe cel ce stârneşte certuri”. Dacă vorbeşti de rău pe cineva,celui căruia îi spui se va enerva si odată ori va izbucni o ceartă între el şi cel pe care l-ai bârfit sau e o fire mai tacută v-a “înghiţi în sec“dar se va vedea în faptele luică ceva nu e O.K.În Proverbe 10:18 asemănarea,celui care “duce” vorba mai departe,este cu un nebun,”Cine ascunde ura are buze mincinoase şi cine răspândeşte BÂRFELILE este un nebun”.Ca să ştii când să taci,nu trebuie sa ai studii superioare sau sa fii cineva important din societate,drept dovada versetul 20 din Proverbe 17: “chiar ;I un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea şi de priceput dacă şi-ar ţine gura”,deşi conform versetului 27 din acelaş capitol “cine-şi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput”.Mă întreb:de ce oare e mai uşor sa vorbeşti de rău,decât să vorbeşti de bine pe cineva?Din momentul în care bârfeşti pe cineva persoana respectivă işi pierde încrederea şi îi este mai greu să se deschidă.De aceea când participă la un grup,poate chiar de rugăciune,îi e frica sa spună anumite lucruri ca să se protejeze, crezând că ceea ce v-a spune va ajunge şi la alţii cu puţine”inflorituri”.
“ Cine umblă cu BÂRFELI dă pe faţă lucrurile ascunse;şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci.”(Proverbe 20:19). Probabil că cel puţin apparent nu există o pedeapsă imediată pentru bârfă,dar”…în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor,pe care-l vor fi rostit”căci din cuvintele tale vei fi scos făra vină şi din cuvintele tale vei fi osândit”(Matei 12:37-37).
Bîrfa distruge relaţii,desparte chiar şi pe cei numiţi copii ai Domnului,însemnând că aceasta a ajuns în familia mare a Domnului.Dumnezeu ne cheama să fim uniţi,smeriţi fără prefăcătorie,dar cum toate acestea, dacă există bârfă între copii Lui.
În încheiere vreau sa vă las cu gândul acesta:”nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii fraţilor!Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său,vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea”.Şi daca judeci Legea nu eşti împlinitor al Legii ci judecator!
http://2.bp.blogspot.com/__HsKQ9×1MVE/SvhZ3R1K61I/AAAAAAAAAEQ/4K46yhm7s3Y/s1600/art_155928_1.jpg
ade responded on 08 Feb 2010 at 6:49 pm #
asa, si ce legatura are ditamai comentariul cu postul lui Sebi?
Ema responded on 08 Feb 2010 at 7:21 pm #
Nu are, isi face reclama la blog.
SoSorin responded on 15 Feb 2010 at 3:56 pm #
e gratis, asa ca…
)