Ce s-ar întâmpla dacă am avea o viziune unii pentru alţii, dacă am putea vedea în noi, în familiile noastre, în prietenii noştrii, în relaţiile noastre gloria pierdută? Ce efect ar avea asupra părinţilor, fraţilor, surorilor, prietenilor, prietenelor tale dacă şi-ar da seama că eşti preocupat de posibilitatea de a-i restaura gloria, de ceea ce ar putea deveni el sau ea – nu plin de succes, talentat, arătos sau bogat, ci amabil, puternic şi sigur de sine, cu adevărat viu.
Un lucru care mi-a atras atenţia în cartea “Cultivă-ţi viziunea” de Andy Stanley. Stăteam şi mă gândeam câtă dreptate pot să îi dau. E simplu şi la obiect. Cum ar fi dacă privindu-l pe cel cu care vorbesc să văd potenţialul din el şi să mă raportez la el prin potenţialul pe care îl are. Respect? Da. Încredere? Da. Dragoste? Da. Prietenie? Da. Încurajare? Da. Altfel ar fi lucrurile printre noi, nu?
Mi-ar plăcea să încercăm de acum înainte să îi privim pe cei din jurul nostru în felul acesta. Desigur, e şi el/ea om şi greşeşte, dar dincolo de om, e fiul/fiica unui Rege. Dumnezeu are un plan măreţ cu fiecare!
Mi-am deschis inima şi urechea către Dumnezeu. Am intrat cu paşi marunţi în prezenţa Lui, ştiind că sfinţenia Lui m-ar arde de m-ar atinge. Urma să am parte de una din întrebările acelea, ştiţi voi, care ni Le adresează mereu personal. Prea multe nu am ştiut să spun, ştiţi şi voi că Dumnezeu copleşeşte adesea cu prezenţa Lui, dar nici nu a fost nevoie să spun ceva pentru că după preţ de câteva clipe, era chiar langa mine. Ce bine!
“- Mă iubeşti?”, surprins am rămas şi eu, ce intrebare ! Dar am răspuns, in ciuda uimirii, nu am ezitat să îi răspund cu agitaţia unui copil mic. “Ştii că Te iubesc! Aşa de mult…. încât aş muri pentru Tine!” Aşteptam să văd un zâmbet, sau ochii plini de încântare dar, a urmat o clipă de tăcere… Apoi, din nou: “- Nu, nu! Spune-mi, mă iubeşti ?
Am dat să răspund din nou cu texte deja prea des rostite dar m-am oprit. Am zărit o lacrimă în ochii Lui «Dar Doamne… « şi cuvintele mi-au îngheţat pe buze. Era unul din momentele în care prezenţa smerită a lui Isus te face să te simţi aşa de mic, ruşinat de aroganţa ta. Mă asteptam să plece, să mă lase cu «dragostea mea», a stat un pic şi apoi a început: Continue Reading »
Un film inspirat din viaţa reală. Un film motivaţional. Un film care ne arată ce înseamnă să fii un lider, ce înseamnă să crezi şi să ai speranţă. Un film despre caracter şi dezvoltare personală. Un film de 5 stele. Acesta e filmul Invictus.
Înainte să mă uit la film, am citit câte ceva despre el pe internet. Curiozitatea m-a îndemnat să îl văd. După ce l-am văzut, am continuat cercetările pe internet. Dar acum diferit.
Bazat pe romanul “The human factor: Nelson Mandela and the game that changed the world” al autorului John Carlin, filmul “Invictus” relatează povestea reală a modului în care preşedintele de culoare Nelson Mandela şi-a unit forţele cu Francois Pienaar, căpitanul echipei de rugby a Africii de Sud, cu scopul de a-i unifica pe locuitorii ţării sale. După ce a fost eliberat din închisoare după 27 de ani de detenţie şi a fost ales primul om în stat, Nelson Mandela a înţeles că ţara a rămas divizată din punct de vedere economic şi rasial chiar şi după eradicarea politicii de apartheid şi a decis să se folosească de campionatul mondial de rugby găzduit de Africa de Sud în anul 1995 pentru a-i aduce laolaltă pe albi şi negri prin limbajul universal al sportului. După decade de violenţă şi lipsă de încredere, albii şi negrii din Africa de Sud au vibrat împreună în tribune sau în faţa televizoarelor văzând cum echipa lor naţională de rugby ajunge în finală. (Sursa Bisericata.com)
O săptămână de închinare la Centrul Creştin Betania în fiecare zi de luni până vineri(15 februarie 2010-19 februarie 2010) de la ora 15:00 până la ora 21:00.
Eşti aşteptat să cunoşti închinarea dincolo de muzică şi versuri.
Mă aflu exact în situaţia de care am fugit mereu, într-un moment de retragere a tot ceea ce eu sunt, moment de uitare a principiilor ce guvernau odată viaţa mea. Mă pierd acum în întunericul gândurilor şi sentimentelor. Mă lovesc de obstacolele ce-mi stau înainte şi, cu strângere de inimă şi puţină teamă, renunţ să mai lupt. Mă întreb acum dacă îmi era menit să merg mai departe? Mi-aş dori să ştiu răspunsul dar totul în mine îmi spune că am eşuat destul, că nu mai are rost, nu voi face faţă, nu voi reuşi. Sunt atâtea lucruri ce mă despart de Tine, lucruri ce mă împiedică să Te cunosc aşa cum mereu mi-am dorit. Știu că încă flacăra Ta arde înăuntrul meu dar nu reuşesc să o mai simt ca înainte. Nu reuşesc să mă găsesc pe mine însumi în tot amestecul acesta.
Închid ochii şi îmi amintesc de clipele când alergam spre Tine, clipele când Îţi spuneam fiecare lucru ce mă măcina, iar Tu reuşeai să mă faci să mă simt puternic din nou. Îţi şopteam fiecare rană din suflet, iar printr-un Cuvant, o Atingere, transformai fiinţa mea în cu totul alta.
Azi totul suferă în mine, doare, apasă greu şi nu am curajul să Te chem. Nu am încredere în mine. Nu văd în mine decât o tentativă eşuată de a birui. Mă opresc pentru o secundă și realizez că am uitat ceva. Continue Reading »
Când, săptămâna trecută, Haiti a fost lovită de cutremur, o femeie curajoasă din America, a găsit tărie supranaturală să-l laude pe Domnul – şi să ajute la naşterea a doi copii.
Linda Graham crede în minuni, dar credinţa ei a fost testată dincolo de orice imaginaţie, săptămâna trecută, când a ajuns în Haiti împreună cu încă trei femei din Durham, N.C. Ele se aflau într-o misiune de rutină, donând pături, îmbrăcăminte şi materiale medicale unui orfelinat din orăşelul Carrefour.
Habar nu aveau că au ajuns într-unul dintre cele mai groaznice calamităţi din istoria modernă. Continue Reading »
17. Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
18. care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;
19. tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
20. povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; -
21. tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: “Să nu furi”, furi?
22. Tu care zici: “Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
23. Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
28. Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.
29. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Nu cred că ar fi rost de mai multe comentarii la ceea ce am citit azi din Biblie. E clar şi la obiect!
Recunosc că din prima clipă când am văzut trailerul am fost curios de acest film, mai curios decât de marele film “Avatar”, deci şi prin urmare, am văzut “The Book of Eli” dar nu am văzut “Avatar” (până la urmă e vorba de gusturi). Dacă eşti un fan al sf-urilor, amestecat cu un fel de MadMax şi puţin Matrix şi să aibă o linie interesantă pe care merge filmul, atunci îţi recomand acest film. Poate că are nişte idei care nu îţi vor conveni: gaura neagră, soarele care cade pe pământ, lupătorul singuratic şi orb care păzeşte singura carte. Există bătăi, există o fată frumoasă, există un fel de Mickey Rourke ca într-unul din videoclipul lui Enrique Iglesias-Hero.
Îmi place ideea că această Carte Sfântă trebuie protejată, îmi place finalul filmului: Cartea e dată mai departe. În special mi-a atras atenţia când a zis că “Oamenii aveau mai mult decât le trebuia. Nu aveau idee ce era preţios sau nu. Aruncau lucruri pentru care oamenii s-ar omorî între ei acum.” Dacă mă gândesc acum, Continue Reading »
