Doamne, doar Tu eşti de vină!
Tu eşti de vină că… Tu eşti de vină că nu mai există dragoste. Tu eşti de vină că lumea se scufundă în mizerie. Tu eşti de vină că în biserici divorţurile sunt la ordinea zilei. Tu eşti de vină că mi-am picat examenul. Tu eşti de vină că părinţii nu îmi înţeleg stilul. Tu eşti de vină că mi-am pierdut cel mai bun prieten. Tu eşti de vină că azi nu am primit nici un telefon. Tu eşti de vină că nu am nici un iubit. Tu eşti de vină că mi-am pierdut locul de muncă. Tu eşti de vină că sunt bârfit. Tu eşti de vină că nu am avut timp şi de mine. Tu eşti de vină că viaţa mea e ratată. Tu eşti de vină că ai noştri conducători din biserică sunt pe aceeaşi linie cu bişniţarii. Tu eşti de vină că homosexualitatea este votată în biserici. Tu eşti de vină că închinarea nu mai are nici un farmec. Tu eşti de vină că predicile sunt seci şi nu au nici o dramă şi nici un strigăt. Tu eşti de vină că bisericile sunt goale. Tu eşti de vină că aerul e condiţionat. Tu eşti de vină că nimeni nu mă mai ascultă. Tu eşti de vină că părinţii se ceartă. Tu eşti de vină că nu mai am bani. Tu eşti de vină pentru acel sărac din colţul străzii. Tu eşti de vină că ne interesează mai mult banul decât biserica.
Tu eşti de vină că… eşti de vină.
Şi lista ar putea continua mult şi bine dacă fiecare dintre noi am putea găsi câte un motiv pentru care să îl acuzăm pe El. Pentru că ne-a zis să lăsăm lucrurile în mâna Lui şi uite ce a ieşit? El e de vină şi nimeni altcineva, nu? Mi se pare corect şi plauzibil să dăm vina pe El pentru că noi nu am făcut nimic. Cu ce suntem noi de vină? Cu nimic frate, noi ne lăsăm duşi de val oriunde ar merge valul. Dar uităm că noi nu trebuie să fim duşi de val, noi trebuie să ne urcăm pe val şi să ne întindem mâna.
Acum hai să fim sinceri cu noi înşine, nu trebuie să scrieţi aici sau să îi ziceţi altuia, dar de câte ori aţi pus vina pe Dumnezeu pentru lucrurile rele din viaţa voastră, din domeniul educativ, social, financiar, familiar, etc.? De câte ori aţi stat şi aţi strigat la Dumnezeu că El e de vină. Sau poate nu aţi strigat ci doar v-aţi întrebat de ce a lăsat lucrurile să fie aşa de proaste şi de nasoale pentru voi şi parcă doar pentru voi. Ooooooo….de atâtea ori am avut aceste gânduri încât nici nu ne dăm seama dacă am gândit acest lucru în mod conştient sau programat, ca nişte roboţi. (Însă dacă nu ai gândit niciodată aşa, atunci felicitările mele. Meriţi un premiu. Premiul 1 cu coroniţă îţi este suficient?)
Ne place să ne spălăm pe mână ca Pilat şi să fugim ca Iuda sau, poate şi mai grav, să ne lepădăm ca Petru. Le facem pe toate astea pentru ca noi să fim dincolo de boxa de vinovaţi şi juraţii să îl critice şi să îl analizeze pe El, iar noi să stăm “nevinovaţi” în banca noastră.
Şi dacă El e de vină pentru toate astea, atunci noi….?
