“Mulţumesc”
Şi lista cred că ar putea continua mult şi bine mai ales că e un cuvânt pe care îl folosim zilnic sau măcar ar trebui să îl folosim. Îmi dau seama că importanţa acestui cuvânt desemnează respectul şi recunoştinţa pe care o dai persoanei care ţi-a slujit ţie cu ceva.
Cred că fiecare ar trebui să se gândească puţin la motivele pentru care el/ea este mulţumitor. Pentru ce a primit şi pentru ce primeşte încă. Pentru răspunsurile la rugăciune. Pentru binecuvântările primite. Pentru visele împlinite, sau de ce nu? Chiar şi pentru vise. Lista ar putea continua dar nu aş vrea să vă limitez şi aş dori să vă provoc ca în aceste momente să vă opriţi din ce faceţi şi să vă gândiţi pentru ce anume sunteţi mulţumitori lui Dumnezeu şi chiar să le scrieţi aici. Oricât de mic sau de banal ar fi acel lucru, pentru că tu mulţumeşti pentru acel lucru Îi arăţi credincioşia şi recunoştinţa ta. Mulţumeşte-I.
Iar vineri când vom avea o seară a tinerilor vă provoc să spuneţi întregii lumi de ce sunteţi voi mulţumitori DAR avem o soluţie şi pentru cei care sunt mai emoţionaţi: puteţi scrie mulţumirea voastră, ca şi comment la acest post, iar vineri la programul de seară le vom citi.
Nu esti dispus sa te multumesti cu o viata linistita, care sa nu iese din tipare?
Jim Cymbala considera ca oricine care se întreaba daca viata ne poate oferi ceva mai bun este pe calea cea buna. Dumnezeu chiar ne poate oferi ceva mai bun.
Ca pastor al bisericii Brooklyn Tabernacle, Cymbala stie cum este sa depinzi de Dumnezeu pentru orice. El a vazut purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru biserica sa, fara bani, în viata copiilor abuzati, si în viata celor care traiesc la limita existentei.
Indiferent ca provii din patura de sus, de mijloc sau de jos a societatii, Jim Cymbala stie ca Dumnezeu îti poate transforma viata. Poti deveni remarcat prin pacea si bucuria pe care o arati în viata ta. Echipeaza-te pentru a urmari acest „mai mult” pe care îl are Dumnezeu pentru tine.
Ai fost creat pentru mai mult descrie o imagine impunatoare a unor oameni ca si tine , care au descoperit ca acest „mai mult” al lui Dumnezeu înseamna mai multa influenta, energie si în cele din urma mai multa fericire. Aceasta carte te va ajuta sa-ti faci propria imagine a ceea ce înseamna „tara în care curge lapte si miere” – locul spiritual mai plin, mai bogat, în care tanjesti sa ajungi.
Folosind exemple din Biblie, povestiri contemporane si experiente din propria sa viata, Jim Cymbala îti arata drumul catre o viata mai bogata, mai profunda, ajutandu-te sa intri în posesia a tot ceea ce vrea Dumnezeu sa-ti ofere.
-Nu contează. Trebuie să-l salvăm pe pacientul nostru. Nu întrerupeţi transfuzia.
-Funcţiile vitale ale donatorului sunt la limită! anunţă un doctor speriat.
-Continuăm transfuzia? întrebă o voce de sus.
Pentru că nu mai avea putere să răspundă, a răspuns din mişcarea ploapelor, până s-au închis de tot. În celălalt pat, pacientul în jurul căruia gravitau toate interesele omenirii a deschis ochii.
Planeta era salvată. Viaţa poate fi continuată. Ştirea a fulgerat bucurie peste tot.
Îm registrul spitalului de urgenţă Atoglog, s-au consemnat numele şi prenumele pacientului: Dragoste Firească.
Nimei nu s-a mai îngrijit de străinul care a salvat viaţa celui mai important personaj de pe Terra. După trei zile, trupul rece al ciudatului vindecător nu a mai fost găsit.
În schimb cineva a şters prenumele vestitului personaj salvat rămânându-i doar numele: Dragostea.
Eu trăiesc bazat pe cum mă simt: râd când sunt veselă şi plâng atunci când mă doare, alerg împotriva ceasului când minutele sunt prea multe şi respir linişte în rest. Strâng pumnii să nu pierd iluziile dragi şi uneori pot să ating norii şi să vă confirm că sunt pufoşi.
Veşnic, adică … întotdeauna?
Aşa este iubirea Ta, de aceea ţi-aş putea cânta veşnic. Dacă aş tăcea ar însemna să mint deoarece marea mai are valuri diferite ca intensitate, munţii trăiesc în anotimpuri, dar Tu, Iubire eternă eşti. Neschimbat pentru mine. Nici osanalele mele, nici trădarea, vânzarea sau tăcerea nu te-ar face să mă iubeşti mai puţin. Veşnic se defineşte în funcţie de Tine şi de când Ţi-am deschis inima şi Ţi-am dat-o Ţie pot avea şi eu speranţă.
Nu Te am decât pe Tine pentru veşnicie şi … cântecul despre iubirea Ta, murmurat sau strigat de pe acoperişul casei, fredonat sub lumina reflectorului sau în taină din cămăruţa mea.
Un om atât de mic în faţa unui Dumnezeu etern poate să-l atingă prin cântec. El ne-a dăruit o iubire cât o veşnicie, noi îi putem da în schimb lauda buzelor noastre. Acel cântec ce ne însumează ca fiinţe, ne rezumă ca trăire, ne defineşte în cel mai profund mod.
Cine-ar răbda poveri, gemând şi asudând sub greul vieţii, cât teama a ceva de după moarte, tărâmul neaflat. de unde nimeni nu se întoarce, ne-ncâlceşte vrerea-şi mai curând răbdăm aceste rele decât zburăm spre alte neştiute…
Tu eşti de vină că… Tu eşti de vină că nu mai există dragoste. Tu eşti de vină că lumea se scufundă în mizerie. Tu eşti de vină că în biserici divorţurile sunt la ordinea zilei. Tu eşti de vină că mi-am picat examenul. Tu eşti de vină că părinţii nu îmi înţeleg stilul. Tu eşti de vină că mi-am pierdut cel mai bun prieten. Tu eşti de vină că azi nu am primit nici un telefon. Tu eşti de vină că nu am nici un iubit. Tu eşti de vină că mi-am pierdut locul de muncă. Tu eşti de vină că sunt bârfit. Tu eşti de vină că nu am avut timp şi de mine. Tu eşti de vină că viaţa mea e ratată. Tu eşti de vină că ai noştri conducători din biserică sunt pe aceeaşi linie cu bişniţarii. Tu eşti de vină că homosexualitatea este votată în biserici. Tu eşti de vină că închinarea nu mai are nici un farmec. Tu eşti de vină că predicile sunt seci şi nu au nici o dramă şi nici un strigăt. Tu eşti de vină că bisericile sunt goale. Tu eşti de vină că aerul e condiţionat. Tu eşti de vină că nimeni nu mă mai ascultă. Tu eşti de vină că părinţii se ceartă. Tu eşti de vină că nu mai am bani. Tu eşti de vină pentru acel sărac din colţul străzii. Tu eşti de vină că ne interesează mai mult banul decât biserica.
Tu eşti de vină că… eşti de vină.
Şi lista ar putea continua mult şi bine dacă fiecare dintre noi am putea găsi câte un motiv pentru care să îl acuzăm pe El. Pentru că ne-a zis să lăsăm lucrurile în mâna Lui şi uite ce a ieşit? El e de vină şi nimeni altcineva, nu? Mi se pare corect şi plauzibil să dăm vina pe El pentru că noi nu am făcut nimic. Cu ce suntem noi de vină? Cu nimic frate, noi ne lăsăm duşi de val oriunde ar merge valul. Dar uităm că noi nu trebuie să fim duşi de val, noi trebuie să ne urcăm pe val şi să ne întindem mâna.
Acum hai să fim sinceri cu noi înşine, nu trebuie să scrieţi aici sau să îi ziceţi altuia, dar de câte ori aţi pus vina pe Dumnezeu pentru lucrurile rele din viaţa voastră, din domeniul educativ, social, financiar, familiar, etc.? De câte ori aţi stat şi aţi strigat la Dumnezeu că El e de vină. Sau poate nu aţi strigat ci doar v-aţi întrebat de ce a lăsat lucrurile să fie aşa de proaste şi de nasoale pentru voi şi parcă doar pentru voi. Ooooooo….de atâtea ori am avut aceste gânduri încât nici nu ne dăm seama dacă am gândit acest lucru în mod conştient sau programat, ca nişte roboţi. (Însă dacă nu ai gândit niciodată aşa, atunci felicitările mele. Meriţi un premiu. Premiul 1 cu coroniţă îţi este suficient?)
Ne place să ne spălăm pe mână ca Pilat şi să fugim ca Iuda sau, poate şi mai grav, să ne lepădăm ca Petru. Le facem pe toate astea pentru ca noi să fim dincolo de boxa de vinovaţi şi juraţii să îl critice şi să îl analizeze pe El, iar noi să stăm “nevinovaţi” în banca noastră.
Şi dacă El e de vină pentru toate astea, atunci noi….?
Pulsul de-abia se mai simţea. Inima se pregătea să îşi termine alergarea. La spitalul de urgenţă Atoglog, medicii s-au repezit în ajutorul celui mai prestigios personaj.
- Repede, oxigenul! strigă un doctor. Pregătiţi-vă pentru resuscitare!
- Pierde tot sângele! Hemoragie internă! strigă alt doctor speriat.
- Nenorocire! se auzi un glas disperat de femeie. Are o grupă rară de sânge şi doar o singură persoană are grupa lui. Dacă nu acceptă să-i dea sângele lui, planeta aceasta va muri o dată cu el.
- Sunt aici, îşi făcu prezenţa singurul om care avea aceeaşi grupă de sânge cu a celui mai onorat personaj de pe Pământ.
- Accepţi transfuzia? se auzi întrebarea de undeva de sus, în difuzoarele din sala de operaţie.
Străinul se întinse pe patul care semăna cu două drumuri ce se întretaie şi îşi întinse mâinile pentu transfuzie. Acesta era răspunsul lui. Corpul lui s-a conectat cu celălalt. Doctorii din spitalul de urgenţă îl detestau pe străinul care se dădea doctor şi care avea alte metode de vindecare. Şi,ciudat, nici un caz care a venit la el nu a plecat nevindecat. “Foloseşte metode necinstite, au spus unii doctori. Ne strică prestigiul cu practica lui neortodoxă.” Acum nu mai avea cum să se mai atingă de pacienţii lor. Doar cu sângele lui. Transfuzia continua. Pacientul dădea semne de viaţă. Vocea de sus îl apelă din nou pe străin:
