Aerul sângera de plânsul strident al sirenei, în timp ce Salvarea cerea prioritate la orice intersecţie. Posturile de radio şi de televiziune şi-au întrerupt programele, pentru a trasnmite ştirea care a aruncat fiori în orice trecător de pe planetă. Animalele au ieşit ca după cutremur din habitatul lor, alergând năucite, fără direcţie. La auzul acestei veşti nenorocite, copiii au plecat de acasă fără să spună unde; bărbaţii le-au lăsat soţiilor lor un bilet pe masă, cu un conţinut scurt şi lapidar: “E bine să nu mă mai cauţi pentru un timp”, iar ele s-au bucurat de libertatea nesperată la care râvneau în ascuns. Vecinii au rupt orice relaţie între ei bănuindu-se reciproc de intenţii nemernice.
De ce toate astea? Simplu, dar tragic. Personajul cel mai important de pe planetă, oriunde prezent în familii şi în societate, în parlament şi în biserici, în instituţii şi la şcoală, cel care asigură unitate şi pace, bucurie şi intimitate, aleargă spre oarte în goana Salvării. Viaţa fiecăruia depinde de această personalitate: atât de căutată şi cerută de oameni.
Mi-a plăcut foarte mult când am văzut realizarea acestui spot din punct de vedere al ideii. Oamenii iubesc. Nu cred că există om care să nu iubească. Iubeşti şi e frumos.
Dar acum întrebarea mea pentru voi este
Voi ce iubiţi în oraşul vostru?
Eu iubesc parcul Petofi, malul Crişului de lângă Hotelul Continental şi Ciuperca.
Ce bine poate fi când vine ziua de salar şi ştii că în sfârşit nu mai trebuie să ţii de cei 20 de lei în portofel. Acum e ziua când vei fi răsplătit pentru munca depusă şi îţi vei permite să îţi cumperi aceea cămaşă care, chiar dacă e la reducere, va fi cămaşa ta care te-a aşteptat aşa de mult într-un colţ din magazin. Sau poate în sfârşit poţi să îţi comanzi un întreg meniu şi nu trebuie să mai împărţi cu cineva oferta de la McDonald’s – dublu cheesburger. Recunosc, şi eu număr zilele când trebuie să primesc banii şi abia aştept. Atunci simt că sunt cel mai bogat om de pe lume, umblu “ţanţoş” pe stradă şi pot să-mi satisfac orice poftă aş avea pentru că sunt banii mei, munciţi de mine, transpiraţi de mine.
Dar acum să venim la partea care nu ne place, la cei 10%. La cei 10% din salar pentru Dumnezeu. Primeşti 800 de lei din care 80 de lei trebuie să îi dai. Primeşti 10 lei de la părinţi din care 1 leu trebuie să îi dai. Primeşti înapoi o datorie de 50 de lei din care 5 lei intră în puşculiţă. De ce trebuie să îi dăm? Pentru că oricum sunt ai lui Dumnezeu şi nu sunt ai noştri. De fapt banii pentru care tu munceşti în fiecare zi, 8 sau 10 ore pe zi, sunt ai Domnului. Tu nu mai munceşti pentru tine. Tu munceşti pentru Dumnezeu. Banii nu sunt ai tăi. Sunt ai Lui. Cred că ar trebui să fim mulţumitori că doar 10% trebuie să Îi dăm şi nu pe toţi.
Acest lucru nu e o povară, din contră, e o educaţie pe care trebuie să o avem. Astfel învăţăm să ne administrăm mai bine banii şi să îi investim cu cap. E o formă de administrare mai bună chiar si decât contabilitatea. Aici 10% nu este urmat de TVA sau de adaos comercial. E doar pur şi curat-10%.
Am auzit şi vorbe ca “Procentajul meu nu îi dau la biserică. Mai bine îi dau eu la ceva sărac ca să ştiu ce se întâmplă cu ei. Biserica face ea ceva miş-maşuri pe acolo şi numa’ la săraci nu ajunge, etc”. Şi fel de fel de discuţii la care am asistat legat legat de cei 10%. Dar atunci unde ne este credinţa că acei bani vor ajunge în locurile unde este nevoie de ei? Unde ne este credinţa că banii vor fi folosiţi pentru cei săraci şi alte nevoi pe care noi nu le cunoaştem? Până la urmă şi această slujire este o disciplină pe care trebuie să o avem. O disciplină care ne va aduce mai aproape de Dumnezeu.
Oricum, îţi garantez că dacă tu nu îi vei da Domnului partea ta, cu siguranţă îi va lua El. Poate cu dobândă sau poate chiar pe toţi. Şi de ce să nu investim în ceva sigur? De ce să nu investim în Împărăţia lui Dumnezeu? Aveţi încredere că atunci când veţi pune plicul cu cei 10% vor ajunge în locuri unde voi poate nici nu vă gândiţi că aţi putea ajunge vreodată ca să oferiţi o mână de ajutor.
Îmi aduc aminte de ultima seară de tineret din iunie, când fratele Teo ne-a îndemnat să căutăm Frumosul în această vară ( având ca un backround cartea lui Dan Puric- Omul Frumos).
Acum stau să mă gândesc dacă în acestă vară eu am reuşit să caut Frumosul şi poate chiar să îl şi găsesc. Să găsesc Frumosul în relaţia mea cu Dumnezeu, în relaţiile cu cei din jurul meu, şi în visul pe care El îl are pentru mine şi pentru fiecare dintre voi. Şi încă stau să mă gândesc…
Cum a trecut vara voastră? Cum a fost această “excursie” de căutare a Frumosului?
A trecut o vară călduroasă în care mulţi aţi avut BAC, admitere la facultate, admitere la master, licenţe sau poate a fost o simplă vacanţă în care aţi căutat ceva anume. Sper şi cred că aţi fost în căutarea Frumosului. Dacă nu, nu e nici o problemă, chiar dacă vara s-a terminat voi puteţi începe să căutaţi şi cu credinţă să găsiţi Frumosul.
În această vară am fost aproape în fiecare vineri la barbeque. Am mâncat şi ne-am simţit bine. Am construit relaţii care au fost dărâmate, am “cimentat” relaţiile şi ne-am rugat pentru cei din jurul nostru care aveau nevoie de rugăciune. Domnul ne-a răspuns la rugăciune. În această vară am început şi serile de studiu şi ne-am luat legământul ca o dată la 2 săptămâni să ne disciplinăm în post.
Se pare că această vară a fost o vară pentru Frumos. Vara Frumosului.
Vă îndemn şi vă provoc să nu încetaţi a căuta Frumosul în părtăşia cu Dumnezeu, în timpul vostru de citire şi studiu, în relaţiile dintre voi,.
Ieri a trebuit să vin din Velenţa până acasă aşa că am comandat un taxi. Vine un băiat, de vreo 26 sau 27 de ani, cu un Logan nu foarte dotat, geamurile nu erau electrice dar măcar mirosea bine în maşină. S-a scuzat că a întârziat şi a fost curios de cât timp i-au dat cei de la dispecerat. “4 minute”, zic eu. “E imposibil d-le să vii din capătul Nufărului în 4 minute şi mai ales la ora asta. De obicei cei de la dispecerat fac aşa ceva, nu ştiu…” Şi şoferul a început să vorbească. La un moment dat am tăcut şi nu i-am răspuns, eram curios dacă mă va “agresa verbal” şi mă va “obliga” să vorbesc cu el. Deloc. Bunul simţ a fost şi în acest Logan roşu. Am început să vorbesc cu el. Şi am tot continuat noi să vorbim.
Dar de ce vă zic eu acum că am fost cu taxiul şi şoferul a început să îmi tot vorbească? Pentru că acest lucru Continue Reading »
“Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin”
Un om stă în faţa a sute de oglinzi. Oglinzile – unele deformate, altele sparte, rotunde, ovale, pătrate – arată imaginea omului în sute de variante.
Deci, daca omul se va uita în oglinzi, ceea ce vor reflecta ele va fi propria lui imagine distorsionată.
Uluit, omul se priveşte.
Omul pune o întrebare:
- Cine sunt?, iar imaginile din oglindă răspund:
- Eu sunt tu!
Ce să aleagă omul? Cine e? Care dintre imaginile din oglindă e el? E poate cel gras? Cel inexplicabil de slab? Care reflecţie a oglinzii e cea adevărată?
.
.
.
.
.
Omul are nevoie de oglinzi, si tinde sa-i aleagă pe cei din jur pentru slujba aceasta (vezi Sartre – Cu uşile închise). Omul are o singură pretenţie de la o oglindă: să fie dreaptă, sinceră. Bietul om, el nu ştie ca Unul Singur a reflectat adevărul, şi i-a arătat omului, nu nimicnicia sa, ci măreţia pe care o poate atinge.
Până când omul nu stă faţă în faţă cu Hristos omul nu ştie cine este.
Dacă nu acceptă să fie văzut de Hristos, omul va întreba mereu, mereu pierdut: Cine sunt?
Iar oglinzile vor striga : Eu sunt tu! Eu, Eu.. eu…. Şi omul, va sărăci în continuare.
Găseşte-ţi liman în solitudine şi astfel îl vei descoperi pe El în tine…
Teama de a fi singuri îi paralizează pe oameni. Această teamă ne aruncă în mijlocul zgomotului.
Solitudinea ţine de o stare a sufletului şi a minţii mai mult decât a unui loc.
Definiţii
Solitudinea este disciplina spirituală care ne ajută să păstrăm linişte în fiinţa noastră, dar, totodată, să auzim glasul lui Dumnezeu.
Solitudinea este puterea de a ne elibera de dependenţa de părerile altora şi chiar de ale noastre.
Solitudinea nu trebuie să fie, neapărat, izolare. Cheia solitudinii este stăpânirea de sine.
Solitudinea crează mediul propice pentru a ne putea manifesta ca oameni disciplinaţi.
Solitudinea şi tăcerea. Solitudinea în Biblie
Solitudinea nu este posibilă în lipsa tăcerii. Aceasta implică ascultare.
Iacov 3.1-12 – desăvârşirea legată de aspectul stăpâniri limbii.
Ecl. 5.1,2 – jertfa nebunilor
Limba este arma cea mai eficientă de a-i manipula pe alţii. Tăcerea este arma cea mai puternică de a pune capăt autojustificării.
Limba este barometrul care indică starea noastră spirituală… Stăpânirea limbii poate însemna totul. Această înfrânare este efectul liniştei interioare.
Matei 4.1-11 – solitudinea exterioară – 40 de zile în pustie
Luca 6.12 – solitudinea pentru lucrare – alegerea celor 12 ucenici
Matei 14.23 – solitudinea pentru rugăciune
Luca 5.16 – solitudinea pentru echipare
Matei 26.36-46 – solitudinea pentru întâlnire intimă cu Dumnezeu
Treptele solitudinii
profită de micile solitudini din timpul zilei
găseşte locuri le linişte
încearcă să treci printr-o zi în care să nu rosteşti multe cuvinte
descoperă obiectivele nu le reinventa
evită să te concentrezi asupra problemelor altora. Pune-te pe tine în centrul atenţiei analizei.
Solitudinea ne eliberează de dependenţa de alţi oameni. Pentru aceasta, în solitudine este foarte important să devenim indiferenţi de părerile altora despre noi. Cu cât ne vom debarasa să fim preocupaţi să nu-i dezamăgim pe alţii, cu atât mai mult vom putea să nu-L dezamăgim pe Dumnezeu.
Solitudinea merge mână în mână cu rugăciunea şi cu meditaţia
Credinciosul are nevoie atât de solitudine cât şi de comunitate pentru a putea creşte spiritual.
Comentaţi pe ¼ dintr-o pagină ce este jertfa nebunilor
Un om simplu întotdeauna este mai sincer şi mai natural. Simplitatea aduce blândeţe, inocenţă, seninătate, aceasta ajutându-ne să privim pe semenul nostru cu ochi curaţi.
Francais Fenelon
1. Definiţii
1.1. Ce este
Cea mai înaltă formă practică a libertăţii
o realitate interioară care se concretizează şi în exterior
singura metodă prin care ne putem bucura de posesiunile noastre, fără a fi distruşi de ele.
modul practic prin care căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă simplitatea devine mai importantă decât căutarea Împărăţiei, ea devine idolatrie. În acest sens, simplitatea trebuie să se manifeste ca eliberare de îngrijorare.
Trei atitudini lăuntrice pentru eliberarea de îngrijorare:
Tot ceea ce avem este un dar de la Dumnezeu. Deut. 8.17
Proprietarul şi protectorul bunurilor este Dumnezeu
Decizia de a împărţi cu alţii
1.2. Ce nu este
nu este ascetism – ascetismul propovăduieşte renunţarea la posesiuni, pe câns simplitatea pune posesiunile într-o perspectivă corectă. Ascetismul este mulţumit numai în lipsă. Simplitatea este mulţumită oricând: în lipsă sau într-o ţară unde curge lapte şi miere.
nu este legalism – legalismul este o realitate exterioară care nu se regăseşte în interior. Extrema opusă este libertinismul, pretenţia unei realităţi interioare care nu se regăseşte în exterior.
nu este lene
nu este sărăcie
2. Forme ale simplităţii
cea mai importantă este simplitatea interioară, a sufletului.
Atitudine faţă de sine şi aproape
Aspiraţii, dorinţe
Pretenţii
Priorităţi
Scopuri
Cum se poate găsi calea corectă în acestea?
Sinceritate
Cumpătare
Modestie
Lipsa duplicităţii – a fi ceea ce vor alţii să vadă sau a fi tu însuţi
Acestea vor determina simplitatea exterioară
comportament
ţinută
vorbire
modul de utilizare a banilor
3. Simplitatea în Biblie
Lev. 25.23 – pământul este al lui Dumnezeu, orice propritar uman fiind temporar
Ps. 62.10 – slăbiciunea inimii pt. materialism
Luca 16.13 – slujirea la doi stăpâni este imposibilă – cui mă închin
Matei 6.21 – bunuri sau comoară
Luca 12.15 – feriţi-vă de lăcomie de bani – elementul negativ este lăcomia. Banul reprezintă anumite bunuri încorporate valoric în el.
Luca 6.30 – generozitatea – altruismul – forma cea mai vizibilă a simplităţii.
1 Tim. 6.9 – combate adoptarea priorităţii de a ne îmbogăţii
1 Tim. 3.8 – calitatea slujitorului
Iacov 4.2 – lăcomia este alături de adulter şi furt – este numită idolatrie.
4. Zece principii în descoperirea simplităţii
Cumpără doar lucruri folositoare
Respinge lucrurile care crează dependenţă
Formează-ţi obiceiul de a dărui lucruri
Nu te lăsa manipulat de publicitate
Bucură-te de lucruri chiar dacă nu sunt ale tale
Preţuieşte creaţia
Redu cumpărăturile cu plata mai târziu – ( se creează un mediu de robie, de nelinişte şi lipsă de libertate)
Vorbeşte simplu. Nu căuta să impresionezi prin cuvinte sofisticate
Respinge lucrurile care îi oprimă sau îi pun în situaţii stânjenitoare pe alţii
10. Evită orice te-ar putea distrage de la a căuta mai întâi Împărăţia
Simplitatea se opune tiraniei eului
Simplitatea se opune tiraniei dependenţei de lucruri
Simplitatea se opune tiraniei impusă de alţii
Răspunde la următoarele întrebări:
Citesc, într-adevăr, cărţile pe care le citez?
Se întâmplă să pretind că sunt expert, când eu ştiu că sunt doar amator?
Las impresia că sunt mai sfânt decât în realitate?
Încerc să impresionez pe oameni cu titlurile?
Cumpăr doar ceea ce îmi permit?
Încerc să-i impresionez pe oameni cu ceea ce am?
Pot să accept un comentariu nefavorabil, dar just?
Am obiceiul ca atunci când povestesc anumite lucruri să o fac astfel încât să-mi reliefez calităţile?
Accept cu naturaleţe complimentele, sau mă ascund după o modestie falsă?
Dacă durerea ta ar ţine numai o clipă, nu ai lupta. Nu ai cunoaşte biruinţa ce poţi s-o ai prin jertfa Mea. S-ar împlini visele tale dar dorul Meu s-ar spulbera! N-aş mai putea să fac din tine o perlă în coroana Mea! Deci, fiul Meu, treci prin furtună, gândind la zilele senine, ştiind că cel mai mare dar este să Mă-ntâlneşti pe Mine! Chiar dacă nu găseşti răspunsuri şi viaţa pare prea nedreaptă să-ţi aminteşti că sunt cu tine chiar şi atunci când spun “Aşteaptă!”
Şi dacă adineauri am tot vorbit de singurătate, vă pun la dispoziţie o piesă de la Kirk Franklin, aşa de început de săptămână şi început de an nou şcolar.