Caracter versus slujire
Discutând azi cu un bun prieten de al meu despre caracterul omului şi slujirea pe care o are el, am ajuns la concluzia că Dumnezeu se uită cel mai mult la caracterul omului. Deşi e frumos să ai vise mari, şi îndrăzneţe, mai mult decât atât Dumnezeu e interesat de caracterul tău, de micile tale probleme şi scăpări.
Ajungem să ne dăm seama că lucrarea şi proiectele sunt cele mai importante lucruri, şi balanţa înclină către ele, iar cât despre caracter, uităm cu atâta simplitate.
Diavolului încă îi place când avem vise aşa de mari, când venim cu proiecte aşa de gigantice şi uităm de caracterul nostru. Uităm versetul în care Isus ne zice despre cei care vor scoate draci şi vor profeţi în numele Său pentru că nu îi va cunoaste, cum să îi cunoască dacă caracterul lor nu a fost transparent pentru Isus? Şi atunci diavolul ne spune “Visează, vei reuşi! Fă aşa, vei ajunge aşa de sus! Cât despre problemele tale, dă-le pace, lasă-le acolo. Cu timpul se vor rezolva şi ele. Agaţă-te acum de moment ca nu cumva să îl scapi. Timpul le rezolvă pe toate”.
Cred şi sunt sigur că mai important decât orice altă slujire, orice alt proiect, orice altă misiune pe care o are un om care este un închinător, un slujitor, e caracterul său şi inima sa. Un caracter bine zidit pe principiile lui Dumnezeu şi o inimă plină de dragostea lui Isus.
Societatea şi oamenii din jurul nostru nu au nevoie de lucruri mari şi speranţe extraordinare. Nu lucrurile mari îi vor salva, nici măcar Obama nu le va aduce schimbarea. Singurul care aduce schimbarea este Isus Cristos, Singurul care salvează este El, iar noi suntem slujitorii Lui care trăim pe acest pământ pentru a-I sluji întâi Lui şi apoi celor din jurul nostru, prin caracterul şi inima noastră.
