Omul Ezra
La fel ca şi acum se pare că erau şi oamenii de pe vremea lui Ezra, de fapt chiar el. Când pornesc din Babilon pentru a merge să construiască Templul se adună împreună pentru a se ruga cerând Domnului călăuzire pentru călătoria ce urmau să o facă, dar totuşi parcă nu se puteau baza doar pe asta. În versetul 22 din cap. 8 spune că îi era ruşine să ceară împăratului însoţitori de drum pentru a-i proteja de duşmani. De ce ii era ruşine? Deja spusese împăratului că “Mâna Dumnezeului nostru este spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc!”.
La fel suntem şi noi de multe ori, credem dar vrem să ne bazam (de multe ori să ne punem încrederea) şi pe ceea ce se vede. Ezra vroia să vadă lângă el armata care îi protejează. Cum stai cu credinţa? Mai ai nevoie de ceva pe lângă sau pur şi simplu laşi totul în mâna Lui ştiind că el poate, că ce promite duce la împlinire. Ezra a înţeles până la urmă că sub aripa Lui găsim protecţie: “Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi, şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.”
3 Comments:
Pai da, e mult mai usor sa ma bazez pe ce vad cu ochii mei de carne decat pe ce nu vad cu ochii credintei, iar acel ce nu vad sunt sigura ca exista. Dumnezeu stie ce trasaturi trebuie dezvoltate in fiecare copil al Sau. Prin urmare, vorbele pe care le spun “Mareste-mi credinta”, Dumnezeu e atat de bun si intelept ca imi ofera ocazii menite sa imi mareasca credinta, sa cred cand nu vad, fiind ulterior rasplatita prin a vedea ceea ce am crezut. Cat de minunat poate fi Dumnezeu!!! Wow!!!
Numa credinta ca un graunte de mustar daca am avea
as vrea sa stiu mai mult despre voi tineri BEtania am lasat email_ul asa k va rog sa luati legatura cu mine.Pace