TineriBETANIA

Extraordinar cum Neemia poate într-un timp foarte scurt să pună în practică ideea şi dorinţa pe care Dumnezeu a trezit-o în el. Nu stă pe gânduri ci trece imediat la fapte.

Lucrând prin palat îl vede pe unul din fraţii lui şi îl întreabă: Cum merg treburile în ţară? Primeşte această veste: v.3 cap.1 “Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate şi porţile sunt arse de foc.” Ce face Neemia? A început să critice poporul din care şi el provenea? Cred că mulţi dintre creştini de azi fac acest lucru: aşa le trebuie, nu le strică, nimic nu este bun în ţara asta. Atitudinea lui Neemia ar trebui să fie un exemlu pentru noi. El nu a spus: Îmi pare rău să aud asta, o să vă pun pe lista mea de rugăciune, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Nu, a devenit foarte preocupat de această problemă, îngrijorat de ceea ce se întâmpla în ţara lui, rugându-se imediat neaşteptând seara sau ora sa de rugăciune. Versetul 4 din cap. 1: “Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. Oare eşti tu preocupat în adâncul inimii tale de starea în care te afli, în care se află ţara ta, biserica ta, ceea ce te inconjoară? Dacă lucrul pe care îl critici nu îţi frânge inima, ar trebui să te opreşti. Prea multe vorbe şi prea puţine lacrimi. Nu uita nicio clipă că ai o responsabilitate, ca prin viaţa ta să exprimi sfinţenia lui Dumnezeu, nu ne putem retrage mulţumiţi de noi şi de starea noastră.

Deşi era paharnic, angajat al împăratului, ajunge un mare lider care face ca lucrurile să ia fiinţă. Aude chemarea, se încrede în El şi acţionează în ciuda celor care l-au batjocorit şi au râs de el.

Pentru cei care zic: să facă cei din conducere, cei din faţă, păstorul… Dacă ne uităm la contruirea cetăţii vom vedea că fiecare a zidit în dreptul casei lui. Aşadar este loc pentru fiecare, fiecare are ceva de făcut, fiecare poate pune umărul. Tu vrei? Peste puţină vreme vor începe activităţile: întâlniri de tineret, împărţirea cutiuţelor, seri în care să ne aducem prieteni la biserică. Dar nu numai acestea. Participarea la programele bisericii, vorbesc de o participare activă, cu interes, cu dorinţa de a învăţa, cu dorinţa sinceră de a aduce laude Celui care le merită, Celui care ne ţine în viaţă, plini de bucurie, un entuziasm şi optimism molipsitor. Care va fi atitudinea ta?

Dumnezeu îşi împlineşte planurile dar atunci când noi suntem o parte a lor şi dăm dovadă de credincioşie totul se transformă într-o minunată experienţă.

Psalmul 115

Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii, ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum şi până în veac. LĂUDAŢI PE DOMNUL!

La fel ca şi acum se pare că erau şi oamenii de pe vremea lui Ezra, de fapt chiar el. Când pornesc din Babilon pentru a merge să construiască Templul se adună împreună pentru a se ruga cerând Domnului călăuzire pentru călătoria ce urmau să o facă, dar totuşi parcă nu se puteau baza doar pe asta. În versetul 22 din cap. 8 spune că îi era ruşine să ceară împăratului însoţitori de drum pentru a-i proteja de duşmani. De ce ii era ruşine? Deja spusese împăratului că “Mâna Dumnezeului nostru este spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc!”.

La fel suntem şi noi de multe ori, credem dar vrem să ne bazam (de multe ori să ne punem încrederea) şi pe ceea ce se vede. Ezra vroia să vadă lângă el armata care îi protejează. Cum stai cu credinţa? Mai ai nevoie de ceva pe lângă sau pur şi simplu laşi totul în mâna Lui ştiind că el poate, că ce promite duce la împlinire. Ezra a înţeles până la urmă că sub aripa Lui găsim protecţie: “Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi, şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum.”

Ura, invidia dintre frati este transmisa generatiilor urmatoare.

Asa s-a intamplat cu Edomitii, urmasii lui Esau, si Israel, urmasii lui Iacov. Edomitii se bucura de raul intamplat in Iuda, de distrugerea Ierusalimului.

Obadia vine la Edomiti si le spune ceea ce Dumnezeu le transmite, lucruri din care putem si noi invata pentru a ramane uniti, pentru a nu ne supara fratele, pentru a sari in ajutorul lui.

Obadia 1:10-15 — “Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna. Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!  Nu trebuia să te uiţi mulţumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strîmtorării! Caci Ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile, cum ai facut, asa ti se va face; faptele tale se vor intoarce asupra capului tau.”

Daca stam putin si ne gandim oare de cate ori nu ne bucuram si noi de necazul fratelui nostru. Pur si simplu ne face placere sa vorbim despre asta, sa analizam, si suntem asa de saraci in cuvinte atunci cand vine vorba de aprecieri.

De multe ori ne-am putea ajuta fratii in asa fel ca nevoile lor, perioadele lor de necaz sa fie scurtate si asa de multe ori, ca si edomitii, iesim inaintea fratilor nostri cu sabia (Numeri 20:14-21).

Unitatea dintre noi se pastreaza si prin activitati impreuna dar mai mult cred ca se pastreaza prin rugaciunea noastra, prin actiunile noastre. Ce alegem sa facem atunci cand fratele nostru ne supara, ne da motive sa-l uram, sa fim maniosi, sa-l invidiem?

Ai taria ca in fiecare zi sa te rogi pentru fratele tau, sora ta, tinerii din biserica.

La ora 19.00 ne întâlnim în beci. Va fi împreună cu noi si Rob Berg.

Sunteţi aşteptaţi.