O răsplată ciudată pentru ascultare (2 Cronici 32)

Ieri am citit în 2 Cronici 31:20-21 un rezumat al vieţii împăratului Ezechia, un împărat bun al lui Iuda:

„[Ezechia] a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat, înaintea Domnului Dumnezeului său. A lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru Lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.”

În continuarea unei asemenea descrieri ne-am aştepta să citim: „După aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, Ezechia a trăit o viaţă lungă, paşnică şi fericită.” Însă, în schimb, citim: „După aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda şi a împresurat cetăţile întărite, cu gând să pună mâna pe ele” (32:1).

Ce răsplată ciudată pentru ascultarea lui Ezechia! De ce nu a intervenit Dumnezeu pentru a-l scuti pe acest împărat bun şi pe poporul lui de această încercare dificilă? Unde a fost Dumnezeu în toate acestea?

Răspunsul la această întrebare apare implicit în versetul 21, unde ni se spune că un înger al Domnului a nimicit armata asiriană şi aceasta nu a cucerit Ierusalimul.

Dumnezeu permite încercări în viaţa noastră ca să ne motiveze să ne consolidăm apărarea împotriva celui rău. Când Ezechia a văzut ce avea de gând Sanherib, a pus poporul în mişcare ca să se pregătească pentru luptă (32:1-6). Au „astupat izvoarele de apă” care erau afară din cetate, ca să îi lipsească pe asediatori de această resursă preţioasă; au rezidit zidul care era stricat; au mai zidit un alt zid în afară; au întărit Milo în cetatea lui David şi au pregătit o mulţime de arme şi de scuturi…

Există aici două lecţii pentru noi:

1. Pentru încercări trebuie să ne pregătim înainte ca acestea să vină în viaţa noastră, nu după ce au venit. În Proverbe 24:10 citim: „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.” Cu alte cuvinte, ziua necazului arată câtă putere avem, nu zilele calme, paşnice. Prin urmare, haideţi să folosim prezentul ca să ne pregătim pentru ziua necazului (vezi şi Proverbe 1:24-29.) Putem conta pe aceasta: la un moment dat, un Sanherib ne va invada viaţa. Dacă nu ne întărim astăzi relaţia cu Dumnezeu, nu vom putea rămâne în picioare când va veni furtuna!

2. Să nu ne încredem în pregătirile făcute, ci să ne încredem în Domnul. Se pare că unii oameni din Iuda (având în vedere ce ni se spune în 2 Cronici 32:7-8, Ezechia nu a făcut parte dintre ei) s-au încrezut în pregătirile pe care le-au făcut, nu în Domnul. (Vezi Isaia 22:9-11.) Acest pericol este întotdeauna prezent. Pregătirea și planificarea sunt bune, dar să nu îndrăznim să ne încredem în astfel de lucruri!

Cu toţii trebuie să ne formăm obiceiul de-a petrece zilnic timp în Cuvântul lui Dumnezeu şi în rugăciune, pregătindu-ne viaţa pentru confruntarea cu duşmanul sufletelor noastre. Însă trebuie să avem grijă să nu ne bazăm pe cunoştinţele noastre biblice, pe timpul nostru de părtăşie cu Dumnezeu sau pe anumite metode, în loc să ne încredem în Domnul Însuşi.

Cel rău este subtil şi va încerca să ne facă să ne punem încrederea în orice altceva, numai în Dumnezeul cel viu nu. Deci scopul principal al timpului zilnic de părtăşie cu Dumnezeu trebuie să fie umblarea noastră în dependenţă de El. Cunoaşterea faptului că încercările vor veni trebuie să ne motiveze să ne consolidăm apărarea, îmbrăcând toată armura lui Dumnezeu, ca să putem ţine piept atacurilor diavolului (Efeseni 6:10-18).

– Ionel Socaciu

Varianta Cornilescu aici.
Varianta NTR aici.

Comments

comments