Citirea de astăzi: Isaia 37-39: Cornilescu sau NTR.

Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu! (Is. 37.20)

Ezechia s-a rugat fiind conştient că Dumnezeu e real, că El este Dumnezeu. Răspunsul Său a fost miraculos, pe măsura Lui şi a puterii ce-L caracterizează. (37.36)

Noi însă, de atâtea ori, Îl privim pe Dumnezeu prin lentile care Îl îngustează. Îl asemănăm cu oamenii, când El e cu un infinit deasupra. Citim şi auzim că e puternic, dar credem asta prea puţin. Drept urmare,  Îi cerem mărunţişuri. Când ne încumetăm totuşi să-I spunem de-un lucru mai neobişnuit, de o schimbare ce contravine legilor naturii, o facem cu inimi pline de îndoială. De parcă noi ar trebui să ne împlinim rugăciunea pe care tocmai am rostit-o. Dar suntem chemaţi să Îi încredinţăm Lui neputinţa şi să credem că ceea ce am cerut e ca primit.

Uneori suntem nesiguri de voia Lui şi ne justificăm în felul acesta necredinţa. Dar nesiguranţa poate să denote prea puţin timp petrecut pentru a-L înţelege, pentru a ne lăsa gândurile şi dorinţele transformate de ale Lui.

Poate ar fi o idee să-L lăsăm mai des să ne ajusteze lentilele, şi să-L onorăm apoi prin încredere tot mai multă.

Comments

comments