TineriBETANIA

Iata ca a mai trecut un an si suntem din nou fata in fata cu decizia de a merge sau nu in Tabara cu Tineri. Pentru cei care sunteti inca in dubii am pregatit 2 video-uri care,  speram noi sa va dea imboldul de care aveti nevoie.

Tabara nu este o optiune, tabara este o necesitate. Gandeste-te doar cate legaturi ai stabilit acolo, cati oameni deosebiti ai descoperit, de cate ori prejudecatile tale au fost anihilate si nu in ultimul rand cum l-ai descoperit pe Dumnezeu. Nu suntem insule fratii mei. Nu putem trai singuri. Chiar daca uneori am vrea. Avem nevoie de ceilalalti pentru a fi formati, pentru a fi facuti desavarsiti, si pentru a pazi porunca de a ne iubi unii pe altii. Nu se prea poate iubi in lipsa, nu?

Acestea fiind spuse, urmariti videourile de mai jos, si inscrieti-va in tabara pana in data de 20 iulie!

Terminăm azi de citit din Biblie cartea 1 Samuel.

Vedem sfârșitul lui Saul, un personaj extrem de încăpățânat. Știa că Dumnezeu e departe de el datorită neascultarii lui, știa ca David fusese uns împărat și totuși el se încăpățânează să rămână împărat. Mai mult, îl întreabă pe Dumnezeu dacă să pornească în război împotriva Filistenilor. Fără niciun răspuns merge până acolo încât apelează la cei care trezesc oamenii din morți. De fapt tăcerea lui Dumnezeu trebuia să-l pună pe gânduri.

Tipul de om care se încăpățânează sa faca doar în felul lui. Nu contează câte îndemnuri a primit, câte sfaturi, nu contează că Dumnezeu îi vorbește atât de clar prin oameni, prin prieteni, prin predici, prin Cuvânt, el rămâne la fel de apatic, la fel de critic (niciodată critică constructivă), la fel de ironic…

Să reținem o idee foarte, foarte importantă: CU CEI ÎNCĂPĂȚÂNAȚI DUMNEZEU PUR ȘI SIMPLU NU POATE LUCRA.

Mulți experimentează acest lucru: când nu mai poți și iți vine să lași totul, ceva se întâmplă.

Am trait o asemenea experiență cu o săptămână în urmă, când aveam atatea întrebări: Cum să fac? Va fi bine așa? Dacă nu-i bine? Dacă dezamagesc pe cineva? Am găsit în aceea zi acest mesaj: Help is on the way.

Nu a durat decat 3 zile și răspunsurile au venit, am simțit cum Dumnezeu e lângă mine și îmi dă liniște, îmi răspunde: Fă așa. Așa e bine. Nu dezamăgești pe nimeni.

Am înțeles că până la urmă nu contează pe cine dezamăgesc atât timp cât îi fac placere lui Dumnezeu, pentru că ceea ce contează cu adevărat în viață este să-i fac Lui placere.

Întotdeauna El are ceva proaspăt pentru tine.

Este interesant că atunci când iei o decizie eşti foarte entuziasmat pe moment, vrei să schimbi totul în jurul tău şi păţeşti ca a doua zi să uiţi de decizia pe care ai luat-o.

Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Duminică am luat o decizie şi luni dimineaţa am uitat de ea, DOAR CĂ luni seara mi-am adus aminte, aşa că am şi făcut primul pas.

Decizia pe care am luat-o a fost să renunţ la muzica din calculatorul meu care nu mă ajută la nimic, la piesele care nu mă zidesc deloc, aşa că am luat folderele „laică”, „rock”, „experimental” -> Shift+delete+enter. Așadar am început cu primul pas. Voi continua să am grijă ce muzică voi lăsa ca urechile mele să asculte şi voi avea grijă de ochii mei la ce filme vor privi.

Cum poţi să fii sfânt dacă laşi toate porcăriile lumii să îţi penetreze mintea?

Deciziile pe care le luăm în viaţă cer sacrificiu. Nivelul sacrificiului pe care vrei să îl faci determină câtă schimbare vrei în viaţa ta.

Cât eşti dispus să schimbi?

Un lucru e clar. Niciodată nu vei putea mulţumi pe toată lumea.

Câţi dintre voi v-aţi confruntat cu aşa ceva? Eu, unul, de multe ori m-am confruntat cu această problemă: să mulţumesc pe toată lumea. Vorba aceea – “să facem să fie bine”. Adică să încercăm să împărţim şi capra şi varza. Un “bine” pentru fiecare: primeşti şi tu, primeşti şi tu, hai că mai am şi pentru tine, acum că ai venit şi tu ia de aici că e gratis. Și “binele” se termină, nu mai avem ce cântări, nu mai putem să îi punem preţ pentru că nu mai este. Iar când nu mai avem de dat, atunci bine-nțeles nu mai avem nici noi. Când încerci să mulţumeşti pe toată lumea riscul este să uiţi de tine. Şi când uiţi de tine atunci e baiul mare. Mulţumeşti pe toţi şi tu rămâi gură cască la ocean.

Soluţia: timpul tău e timpul tău. Poate fi: timpul tău de somn, de mâncat, de rugăciune. Nu e greşit să refuzi lumea. Nu trebuie să îi mulţumeşti pe toţi. Şi Isus avea timpul Lui de părtăşie. Investea în oameni, le slujea, dar timpul Lui era al Lui.

Investeşte în oameni dar nu uita de tine.

Robi Katai

Iata ca prima zi a Festivalului de Drama si Pantomima a trecut. Pe blogul lui Emi aveti cateva poze care fie va vor aminte de momentele preferate, fie va vor face sa treceti maine pentru partea a 2-a.

Cei care au fost Sâmbătă la Mierlău au petrecut un timp frumos acolo. Ne impărtășiți și nouă?

„Din pilda talanților reiese că omul care a plecat departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa este însuși Dumnezeu: pe acela care, restituind un talant- atât cât primise- răspunde: „ Doamne, te-am știut om aspru, care seceri de unde nu ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat”, stăpânul nu-l contrazice, dimpotrivă, îi confirmă caracterizarea, repetând-o (Matei 25,26).  Și imediat după accea, urmează straniile cuvinte: „Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ceea ce are i se va lua”.

Rezultă că lui Dumnezeu nu i se pot aplica simplistele idei pe care ni le făurim noi, oamenii, despre dreptate și că relațiile noastre cu Dumnezeu nu se întemeiază pe un do ut des („Îți dau ca să-mi dai”-lat.) contabil, în care noi să fim întotdeauna creditori și beneficiar pasivi.

Dumnezeu seceră și de unde n-a semănat: înseamnă că trebuie să dăm de la noi, să ne străduim, să dăm cu împrumut, să luam inițiative. Atitudinea de: parcă ce rău am făcut eu! eu n-am făcut rău nimănui! fac și eu ce pot! dacă nu pot mai mult! este- vorba lor- o atitudine de gură cască, se află în contradicție  cu parabola talanților și vădește ca n-am înțeles cât de grav e păcatul de lenevire și cât de concret consideră Dumnezeu îndemnul: cerurile se cuceresc. Nici cât de grav, de stăruitor ni se cer efortul și năzuința spre imposibil, de nu chiar imposibilul însuși.”

N. Steinhardt- Jurnalul fericirii

La început pământul era gol. În pustietatea și frigul infinit a venit Cuvantul și a creat. A făcut din întuneric lumină, dintr-o formă diformă continente, munți și păduri. La sfârșit a făcut dintr-o bucată de humă o ființă omenească. Apoi “i-a suflat în nări suflare de viață”. Acolo Dumnezeu ne-a mai dat ceva în afară de viață. Ne-a dat o bucățică din Sine: capacitatea de a crea. Puterea de a vorbi și de a se face după vorbele noastre.  Cuvinte ce nu mor.

Așadar să trăim astfel: cu gândul că nimic din ce am spus nu a murit, toate s-au făcut.

caricatură de A. Auderset

Paler are o poezie despre aceste cuvinte ce creează, ce sunt veșnice.

“Definiția regretului prea târziu – Octavian Paler

Se spune că sunetele nu mor niciodată

și călătoresc, pulbere invizibilă, în jurul pământului.

Așadar vorbele regretate de noi,

uitate cu voia sau fara voia noastră,

au devenit sfâșietor de eterne.

Așadar atunci când am spus da,

atunci când am spus nu,

am spus de fapt totdeauna,

am spus de fapt niciodată,

chiar dacă n-am vrut să fie așa.

Asadar navele cosmice s-ar putea lovi de un țipăt uitat

și să se-ntoarcă la noi

cu o cicatrice neînțeleasă de nimeni.

Așadar dacă e adevărat că sunetele nu mor niciodată,

pasii tăi, plecand luminați de zăpezi,

vor pleca veșnic,

chiar după ce nu vom mai fi.”

Adela L.

Revenim cu noutăţi despre Festivalul de Dramă şi Pantomimă!

Pregătirile sunt în toi. Tinerii sunt foarte harnici. Mai jos vedeţi un mic aperitiv din ce înseamnă intro pentru festival. Sergiu pregăteşte corul iar Paula se ocupă de tot intro-ul din prima seară. Astăzi se întâlnesc cei de la decor care sunt sigur că au nişte idei super faine. Vom avea şi expoziţie foto după festival, lumea va putea merge în beci la o ciocolată caldă sau ceai, la o discuţie sau un ping pong.

Nu uitaţi! 7 şi 8 mai de la ora 19 la biserica Betania începe Festivalul de Dramă şi Pantomimă.

Vă aşteptăm!

Revenim cu poze şi filmuleţe de la pregătiri.Ne cerem iertare dacă nu e calitatea cea mai bună a video-ului.