Bună dimineața, preaiubiților. Ne apropiem de ultimele capitole ale epistolei lui Pavel către Romani. Astăzi, 11 martie, am citit împreună din Romani 15:14-33, unde Pavel vorbește despre slujirea lui.
Apostolul neamurilor vorbește despre devotamentul cu care împlinește slujba Evanghliei lui Hristos. În ochii acestui închinător, slujirea sa se aseamănă cu o jertfă bine primită, sfințită de Duhul Sfânt. Privim la Pavel, un om devotat răspândirii Evangheliei, și vedem că nu-și acordă niciun merit ci tot creditul i-l oferă lui Isus: „Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor și a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt…”
Privim la Pavel, un model pentru slujitorii de azi și învățăm că slujirea lui nu se rezumă la cuvinte ci și la fapte. Îl vedem înflăcărat pentru slujba duhovinecească la care a fost chemat. Pavel le scrie romanilor că tânjește să-i viziteze și că apoi va continua călătoria sa misionară spre Spania. Pentru el dragostea cu care Îi slujea lui Isus nu avea granițe, slujirea sa nu se termina la Roma.
Bună dimineața, preaiubiților. Epistola către Romani 15:1-13, din care am citit în această zi de martie, ne arată cu ce ochi să-i privim pe cei de lângă noi. Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu (versetul7).
În această dimineață găsim, în cuvintele Scripturii, imaginea spre care inimile noastre trebuie să contempleze. Privim la Isus, Cel care nu a căutat să-I placă Lui însuși. El nu a alergat după aplauze și plecăciuni ci s-a dezbrăcat de slavă și a luat asupra Lui păcatele noastre. El s-a apropiat de cei murdari și bolnavi, de cei cu inima împărțită. Toate acestea le-a făcut dintr-o dragoste neasemuită. Atfel noi suntem chemați să ne lipim inimile de cei de lângă noi, pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăvim pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
„Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.” La aceste cuvinte aș vrea să medităm în această dimineață, în urma citirii zilnice de azi din Romani 14:13-23. Pavel dezbate aici tema mâncării și face acest lucru deoarece pe vremea lui Moise, Dumnezeu interzice lui Israel să mănânce anumite animale , pe care El le numește spurcate.(vezi Levitic 11)
În Noul Testament lucrurile se schimbă astfel Dumnezeu îi vorbește lui Petru printr-o vedenie în care îi spune: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” Cu toate acestea, erau unii iudei care țineau cu sfințenie vechiul legământ și pentru ei a mânca din orice lucru care se vinde pe piață era un păcat. De aceea Pavel scria în epistola sa: să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
Bună dimineața, preaiubiților. O nouă săptămână ne stă înainte și, în această zi de luni, să ne apropiem de soarele sufletului, cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi, citirea zilnică a fost din Romani 14:1-12.
Citind aceste versete, am conștientizat că faptele noastre pot ridica sau pot dărâma pe cel de lângă noi. Pavel ne îndeamnă să nu disprețuim sau să-i judecăm pe cei slabi în credință. Fiecare din noi să acționeze după propria încredințare, cunoscând că „în adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.“Noi, care am murit împreună cu El, nu ne mai aparținem ci tot ceea ce facem e ca să-I dea lui slavă și mulțumire. Fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului!
Bună dimneața, preaiubiților. A ieșit soarele și se pare că primăvara se apropie cu pași grăbiți. Același lucru credea și Pavel despre venirea Mirelui, spunându-le romanilor, spunându-ne nouă: „ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.” (versetul 11).
Deschizând Biblia la citirea de azi din Romani 13, primele versete mi-au atras atenția. „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.”Primul meu gând a fost: adică cârmuitorii țării acesteia au fost puși de Dumnezeu?
Cred că unul dintre locurile unde nu mi-ar plăcea să ajung este deşertul. E arid, neroditor, foarte cald şi nu îmi arată nicio posibilitate de confort ori relaxare. Dacă mi-ar da cineva o invitaţie în deşert, cu siguranţă aş refuza.
Dar, privind în Biblie, am observat un lucru important despre deşert. E locul unde Dumnezeu vorbeşte. Ioan Botezătorul este unul dintre exemplele care îmi plac. În deşert a auzit vocea Lui Dumnezeu, şi-a cunoscut viziunea, a putut pregăti terenul lui Isus şi a recunoscut suveranitatea divină. Toate aceste lucruri le găsim în Ioan 3:27-30:
„Ioan 3:27 Drept răspuns, Ioan i-a zis: “Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.(viziunea)
Ioan 3:28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: “Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.
Ioan 3:29 Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui (pregătirea terenului), care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.
Ioan 3:30 Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez(recunoaşterea suveranităţii Divine).”
Deşertul este locul unde Moise a auzit vocea Lui Dumnezeu, Continue Reading »
Bună dimineața, preiubiților. Astăzi am citit împreună din Romani 12, un capitol atât de hrănitor pentru duhurile noastre.
Nu știu câți dintre voi v-ați găsit privindu-vă într-o oglindă atunci când erați absorbiți de cuvintele sfintei scripturi. Versetele din această dimineața ne-au pus înainte o imagine a ceea ce Dumnezeu ne cheamă să fim. În oglinda inimii, deslușim trupul nostru ca fiind o jertfă vie, cu o alură sfântă, de o frumusețe desăvârșită. Mintea noastră e descrisă ca fiind una nouă, fără păreri prea înalte despre sine.
Acestă oglindă curată, ce ochii de carne nu o pot vedea, se privește prin credință. Când privim în ea, cunoaștem că darul ce l-a primit de la Creatorul divin, e menit să întărească lucrarea Lui, fiind un mădular devotat slujirii altora. De altfel, această oglindă ne îndeamnă să nu încetăm din a fi sârguincioși, plini de rîvnă în a-I sluji, să fim bucuroși în nădejede și răbdători în necaz. Nu treceți cu ușurință peste aceste cuvinte, scrieți-le pe tăblița inimii voastre, să creșteți în statura voastră duhovnicească.
Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Aceasta este glasul pe care inima noastră ni-l șoptește în această dimineață. În smerenia noastră să dăm întâietate celor din jur, să-i ajutăm, să-i binecuvântăm, chiar și pe cei ce ne rănesc. Astăzi, privind la noi în oglinda inimii, primim putere să biruim răul prin bine, să răbdăm în suferință și să fim plini de dragoste și pace, fără gânduri de răzbunare. Căci acest tablou al inimii se oglindește în veșnicia la care suntem chemați, în glorie alături de Mirele nostru.
Vă doresc o zi în care să vă lipiți de bine și să pșriviți la învățătura scripturii. Nu uitați de întâlnirea de tineret de la ora 6. Multă pace!
Bună dimineața, preaiubiților. Ce frumoasă e ziua care începe cu Dumnezeu și ce încurajare are, astăzi, pentru noi.
Când am deschis Biblia la Romani 11, am găsit subliniat un verset pe care l-am îndrăgit, încă din băncile școlii duminicale: Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.( Romani 11:29)
De multe ori avem impresia că cel de lângă noi e mult mai talentat, mai bun, mai cu moț, mai… Și cât de tare îl întristăm pe Dumnezeu atunci când păcătuim prin nemulțumirea noastră, crezând că nouă nu ne-a dat îndeajuns. Pavel ne spune clar și răspicat că talentul nostru și calea pe care Dumnezeu ne-a pus e cea mai potrivită pentru noi. E menirea fericirii noastre. Tatăl nostru ne-a chemat pe nume pentru împărăția Sa și nu mai poate de bucurie atunci când eu și cu tine, valorificăm la maxim talentul ce El l-a pus în noi. De altfel, niciun dar nu e mai bun ca altul în ochii Tatălui luminilor.
Chiar dacă uneori îți vine să renunți, fi mulțumitor pentru darul ce El l-a pus în tine. Poate trăiești cu impresia că tu nu ai niciun dar. E cât se poate de fals. Cere-I Lui să poți visa de astăzi visul Lui și Dumnezeu îți va deschide ochii inimii, vei vedea frumusețea chemării pentru care ai fost creat. Cum zice și un proverb pocăiesc, în biserica lui Dumnezeu nu există șomeri.
Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:36)
Bună dimineața, preaiubiților. Astăzi duhul meu a fost scuturat puțin reamintindu-și că, oricât de singur m-aș crede, Dumnezeu are o surpriză pentru mine și mi-a pregătit întăriri.
De altfel, m-am găsit în papucii lui Ilie, care se credea singurul închinător într-o lume plină de păcat. Vă sună cunoscut, nu? Și totuși, Tatăl nostru nu ne leapădă ci ne pune deoparte, să ne sfințească. Îmi imaginez ce surprins a fost Ilie să afle că Dumnezeu și-a păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înainte lui Baal. Continue Reading »
Sunt sigur că cu toţii îi cunoaştem pe cei care au fost Contrast şi cei care au revoluţionat muzica creştină. M-a pălit acuma o melancolie din trecut, de versurile simple şi piese curate. Pot spune că pe vremea aceea Contrast a fost şi încă este în inimile noastre o trupă simplă şi curată şi care a ştiut să spună lucrurilor pe nume şi vedeau tot timpu dincolo de cuvinte şi versuri.
Bună dimineața, preaiubiților. Ne apropiem de ultimele capitole ale epistolei lui Pavel către Romani. Astăzi, 11 martie, am citit împreună din Romani 15:14-33, unde Pavel vorbește despre slujirea lui.
